Unde și de ce s-a împotmolit proiectul Capitală Culturală Europeană Timișoara 2021

La începutul lui februarie 2018, primarul Timișoarei a organizat o dezbatere largă despre parcursul proiectului Capitală Cul­turală Europeană. Sala a fost arhiplină, in­dicând interesul major semnalat de presă, dar și de declarațiile unor personalități cul­turale. O scrisoare deschisă cu titlul A cui este TM2021?, semnată de conducerea Teatrului Național timișorean, dezvăluise anterior o serie de disfuncții în activitatea Asociației ATCCE2021, din care fac parte peste 100 de instituții culturale, ONG-uri, fir­me, oameni de cultură. Ce i se reproșa din start directoarei executive Simona Neu­mann era lipsa de transparență și res­pec­ta­rea aproximativă a statutului aso­cia­ției. Pre­ședintele board-ului ATCCE2021 în­­fi­in­țat în 2011 este un controversat om de afa­ceri, fără profil cultural, Emil Cris­tes­cu, cam­pionul privatizărilor din epoca de aur a devalizării industriei românești trans­for­mate în afacere imobiliară. O con­fe­rință de presă a asociației a dezvăluit câ­teva ci­fre ale bugetului pe 2017, susținut în cea mai mare parte de Primărie, care ara­tă că s-a cheltuit peste un milion de eu­ro fără ca publicul să fi primit altceva în afara unui spectacol de circ la finele anu­lui. Dar de­ta­liile financiare vor face obiec­tul unei co­mu­nicări publice în viitorul apro­piat.

Mecanismul de funcționare a conceptului de Capitală Culturală Europeană este si­mi­lar în orașele selectate: o organizație asu­mă managementul proiectului cu care s-a câștigat titlul și înscris detaliat în bid book. În cartea de căpătâi sunt marcate eta­pele, modul de aplicare, strategiile și tac­ticile. Periodic, un juriu european mo­ni­torizează respectarea proiectului și face recomandări într-un raport anual. Așa se întâmplă și la Novi Sad și în Eleusis, de­sem­nate tot pentru 2021. Monitorizarea din octombrie 2017, bazată pe raportul de ac­tivitate al ATCCE2021 și pe discuții cu per­soane nerelevate în raportul bruxellez, fa­ce aprecieri pozitive, dar și observații pri­vitoare la neîmpliniri, unele con­cep­tua­le, cum este pierderea pe drum a temei „lu­minii“ și a specificului timișorean, al­te­le manageriale, ca întârzieri în revizuirea structurii organizaționale, clarificarea res­ponsabilităților și intensificarea efortului de a obține finanțările înscrise în bid book. Râvnitul titlu oferă orașelor desemnate o șansă unică: de a produce dialog cultural, de a alimenta energia și mândria locală și de a construi infrastructura culturală de ca­re duc lipsă marile orașe. „Timișoarei i se întâmplă cel mai frumos lucru care i se poa­te întâmpla unui oraș, iar asta îl va schimba din temelii (...) Din experiența pe care am avut-o la Sibiu în 2007, știu că nu trebuie să faci lucruri senzaționale pentru a reuși, dar e nevoie ca tot ceea ce faci să faci bine. Oricât de buni am fi, dacă nu avem o echipă, nu vom avea re­a­lizari notabile“, transmitea președintele statului în 2016, odată cu felicitările.

Cum se confiscă un vis

În 3 octombrie 2016, președintelui Io­han­nis i s-a prezentat public la Timișoara pro­iectul câștigător. Atunci a semnalat și câ­te­va riscuri, printre care confiscarea pro­iec­tului de către grupuri de interese. După un an, oamenii de cultură din oraș și din regiune, incluzând Aradul, se întreabă ce s-a întâmplat cu frumosul proiect, aflat în­tr-o etapă de start-up și eșuat în întâlniri prin cafenele cu 20-30 de oameni sau în dez­bateri parohiale pe teme sociale. Cine ela­borează programele culturale, cum sunt selectate ele, pe ce criterii, cum se chel­tuiesc fondurile despre care aflăm me­reu de la conducerea asociației că sunt in­su­ficiente, toate acestea reprezintă un se­cret bine păzit. Însuși site-ul asociației es­te mărturia activității netransparente: mul­te dintre rubricile sale tematice nu au mai fost actualizate cu informație din 2015. Pri­măria, la rândul ei, are de dat ra­port pu­blic despre stadiul celor 38 de obiective tu­ris­ti­ce, culturale, sociale la care s-a angajat.

Imagine de la dezbaterea despre parcursul proiectului Capitală Culturală Europeană organizată de primarul Timișoarei.

Dezbaterea de la Primărie s-a arătat fur­tu­noasă. Scriitorul, universitarul, diplomatul Vasile Popovici a pus în cea mai crudă lu­mi­nă adevărul: proiectul a fost confiscat de familia Neumann, aflată într-o fla­gran­tă incompatibilitate: „În proiectul Ti­mi­şoa­ra Capitală Culturală, doamna Neu­mann decide şi domnul Neumann con­tro­lează“, a spus acesta referindu-se la pre­zența lui Victor Neumann în board-ul aso­ciației. Și Marcel Tolcea, profesor și pu­bli­cist, fost director al Muzeului de Artă, ve­de la fel: „Din afară, se vede ca şi cum aţi pus monopol pe proiect“, a spus, ală­tu­rându-se altor vorbitori care au subliniat că aproape toți oamenii de cultură ai ora­șu­lui, inițial participanți la elaborarea pro­iectului, au fost încet-încet înlăturați. Pre­ședintele de onoare al asociației și to­to­da­tă al proiectului, Ioan Holender, per­so­na­li­ta­te de vârf cu care orașul se mândrește, cel mai longeviv director al Operei din Vie­na, a fost uitat și el, rămânând de­co­ra­tiv în paginile glorioase ale bid book.

Contactat telefonic, d-l Holender ne-a de­cla­rat: „Nu am fost întrebat despre cum să fie acest program. Primesc înștiințări despre ședințe, dar o discuție serioasă des­pre conținutul programului nu am avut cu nimeni. Dacă m-ar fi întebat ci­neva, aș fi putut să scriu vreo trei pagini despre cum văd eu Timișoara capitală culturală în Europa. Am mare apreciere pentru oameni de cultură ca Ungureanu, Vighi, Marineasa, Tolcea și alții, dar nu i-am văzut luând parte la proiect. Dacă nici ei, atunci cine?“.

Punctul pe TM2021

Numeroase defecțiuni în aplicarea pre­ve­de­rilor din bid book au fost semnalate de Ovidiu Șandor, businessman și colecționar de artă, inițiatorul bienalei Art En­coun­ters, printre care angajarea fără com­pe­tiție in­ter­națională a directorului artistic, Chris Torch, scoțian rezident în Suedia, ca­re n-a dovedit că înțelege spiritul locului, pre­cum și comunicarea defectuoasă. Din­co­lo de chemările la bună înțelegere ale Lu­cianei Frie­dmann, președinta co­mu­ni­tă­ții evre­iești timișorene, sau de suspiciunile că vo­cile critice ascund vreun interes per­sonal, nici reprezentanții sectorului in­de­pendent nu s-au arătat

mulțumiți de cum merg lu­crurile. Regizorul Florin Iepan a fost tran­șant, cerând demisia președintelui board-ului: „Domnule Cristescu, mă adre­sez dum­nea­voastră direct. Sunt con­vins de bu­ne­le dumneavoastră intenții. Nu cre­deți că ajutați mai mult acest oraș, care v-a dat foarte mult și căruia îi datorați foarte mult, să lăsați per­so­na­li­tăți cul­tu­ra­le să fa­că parte din acest board? (...) Dacă nu gă­sim o modalitate să resetăm acest pro­iect, acesta va păs­tra marca anului 2017. Adică va fi total steril până în 2021“.

La toate aceste critici, Simona Neumann a răspuns pe larg, sugerând că oamenii nu au înțeles bine cerințele din bid book, fi­indcă: „Este un program foarte vast, foarte complex şi trebuie înţeles pe toate componentele. Nemulţumiri vor exista întotdeauna pentru că unii au aşteptări să li se finanţeze un anumit proiect aşa cum îl vor ei, fără să îl mai adapteze, şi lu­crul acesta nu se poate pentru că ieşim din parametrii cu care am câştigat“. Di­rectoarea executivă a apărat spectacolul Cir­cului Circör adus din Suedia cu 110.000 de euro, a respins acuzația de in­com­patibilitate a soțului și a explicat ne­con­vingător de ce s-au ales programe prin invitare, iar nu prin aplicații deschise. Cât despre angajarea fără concurs a direc­to­rului suedez, a declarat că „într-o lume idea­lă ar fi trebuit să facem acest con­curs în mai, dar pentru că au existat pro­bleme financiare foarte mari (nu am pu­tut angaja personal, darămite firmă in­ternaţională care să organizeze con­cur­suri şi a existat o presiune să începem să facem ceva), l-am consultat pe pre­şe­din­tele juriului care ne-a selectat pentru Capitală Culturală Europeană dacă putem să facem selecţia unui director artistic pentru etapa de start-up, 2017-2018, prin consultarea mai multor CV-uri“.

Cum merge Timișoara mai departe

Nici primarul Nicolae Robu nu a fost scutit de întrebări punctuale despre obiectivele de infrastructură, unele abia în fază de proiectare. Și arhitecții sunt îngrijorați de riscul unor întârzieri care pot compromite intențiile care merg de la edificarea unui Centru de artă, tehnologie și experiment, la reconversia unor centre culturale și pâ­nă la restaurarea unor clădiri de pa­tri­mo­niu. Sunt măsuri practice de luat, a con­chis liberalul Nicolae Robu, trebuie să în­dreptăm din mers. Sunt banii cetățenilor și ei așteaptă rezultate. Pe pagina sa de Facebook, primarul liberal a anunțat un set de măsuri, ca înființarea unei Comisii de Etică, a unui Consiliu Cultural Con­sul­ta­tiv și a unui Consiliu de coordonare in­terinstituțională și monitorizare locală, ca instrumente de sprijin pentru trans­pa­ren­tizare și corectă selecție a programelor. In­trat ulterior în discuție, președintele PSD al Consiliului Județean a dat o tentă po­litică dezbaterii, încercând să tragă spuza pe turta partidului său. Din declarația sa a rămas doar o virgulă, iar asta e bine, fi­indcă politizarea nu face bine unei ca­pi­ta­le culturale europene. Zilele viitoare va fi prezentat programul pe 2018. Cine l-a făcut și cine îi va da consistență este azi un mister. Bugetul prevăzut pentru anul în curs este de peste 3,8 milioane de euro. Este o sumă mare, la care visează multe ins­tituții culturale consacrate. Despre opor­tunitatea cheltuirii banilor timișorenii pun și vor pune întrebări. La întrebarea „a cui este Timișoara Capitală Culturală Europeană?“, răspunsul e simplu: a timi­șo­renilor, a românilor, a Europei.