Pe aceeași temă
Parlamentarii USR susțin că România poate trece peste criza coronavirusului doar dacă există transparență „oricât de dură ar fi realitatea, și dacă cetățenii vor avea încredere că autoritățile nu le ascund adevărul”.
„La rândul lor, cadrele medicale trebuie să aibă curajul să vorbească public despre problemele pe care le întâmpină, iar managerii de spitale trebuie să le încurajeze spre transparență, nu să amenințe și să sancționeze”, se arată în scrisoarea deschisă.
USR-iștii spun că România este în „criză de ipocrizie” și cer guvernanților să înlocuiască „ în regim de urgență, servilismul cu raportarea adevărului și ascunderea neajunsurilor sub preș cu transparența totală în comunicare”.
Textul integral al scrisorii deschise:
„România este în criză de ipocrizie. De zeci de ani. E țara în care se raporta realizarea planului cincinal de producție agricolă în doar 3 ani, deși toată lumea știa că magazinele de alimente sunt goale. E aceeași țară în care ni se spunea că sistemul medical oferă condiții ca în Germania, deși infecțiile intraspitalicești sunt ascunse în raportările oficiale și toată lumea știe că bacteriile ”țopăie” prin majoritatea secțiilor de spitale. Este, în continuare, țara în care autoritățile ne asigură că se face totul, deși personalul medical aflat în prima linie de luptă cu COVID-19 ne spune, de săptămâni întregi, că nu are nici măcar minimul necesar.
Primul pas în procesul de vindecare este recunoașterea faptului că suntem bolnavi. Suferim de auto-minciună cronică și de sindrom de ascundere obsesivă. Solicităm tratament de urgență, pentru că prevenție nu am reușit să facem până acum!
Spuneți-ne tuturor, și mai ales spuneți-le medicilor și asistenților medicali, ce materiale vor primi la spitalul în care lucrează, în ce cantități și când. Faceți publice toate detaliile. Spuneți-le și când vor primi următorul transport sau chiar faptul că nu se știe dacă și când vor veni următoarele materiale. Informația, oricât de dureroasă ar fi, nu trebuie sugrumată la nivel de minister, direcție județeană de sănătate sau chiar manager de spital. Dacă toată lumea va avea toate datele, realitatea nu se va schimba instant. Dar, măcar nu vom sta în minciună și vom ști să luam deciziile în cunoștință de cauză.
Dragi medici și asistenți medicali,
Ieșiți și spuneți public, puternic și cu curaj, de ce materiale aveți nevoie, în ce cantități și în ce ritm. Nimeni nu știe aceste lucruri mai bine decât voi. Iar cei responsabili de aprovizionare nu vor putea spune că nu au știut ce e de făcut. Mai mult, vor fi nevoiți să răspundă public. Nimic nu se va îmbunătăți în tăcere, dimpotrivă temerile voastre, dar și ale publicului general, se vor amplifica. Nu vă fie frică! Experiența ultimilor zeci de ani ne arată că autoritățile publice se mobilizează cel mai bine sub presiunea opiniei publice. În aceste momente, voi sunteți nu doar speranța, ci și vocea de care avem cu toții nevoie. Jurământul lui Hipocrate vă cere să vindecați, dar nu vă cere tăcere când sunteți trimiși la bolnav cu mâinile goale și fără a vă putea proteja pe voi înșivă.
Dragi manageri de spitale și directori de Direcții de Sănătate Publică,
Încurajați personalul medical spre transparență, nu amenințați și nu pedepsiți pe nimeni care face publice nemulțumirile sau neajunsurile din sistemul de sănătate. Oricum, toată lumea știe că sistemul medical național e vulnerabil și departe de a fi perfect. Dar, măcar să nu ne mai auto-amăgim cum o făceam până acum. E mai greu să ne schimbăm obișnuințele și atitudinea decât să obținem ventilatoare medicale sau combinezoane de protecție. E precum un proces de vindecare, dureros, dar absolut necesar. Altfel, alternativa rămâne doar să ne îmbolnăvim și mai mult.
Doamnelor și domnilor guvernanți,
Vom putea trece cât de cât onorabil peste această încercare doar dacă vom înțelege, odată pentru totdeauna, că lucrurile trebuie să fie previzibile. Toate lucrurile, pentru toată lumea. Nu putem și nu trebuie să ne dorim mistificarea realității, oricât ar fi de neplăcută. Nu putem cere cetățenilor și personalului medical să nu se panicheze cât timp îi ținem în semi-beznă. E ca și cum i-am cere unui șofer să conducă în deplin calm deși e legat la ochi. Doamnelor, domnilor, suntem cu toții în acest autobuz. Nu ne izbiți de zid cu centurile desfăcute!
Înlocuiți, în regim de urgență, servilismul cu raportarea adevărului și ascunderea neajunsurilor sub preș cu transparența totală în comunicare”
