Pe aceeași temă
Conform agendei oficiale, prima zi a Summitului NATO este rezervată discuţiei despre retragerea din Afganistan a trupelor aliate, urmată de o întâlnire a şefilor de stat sau de guvern din ţările NATO cu preşedintele Petro Poroşenko, pentru o analiză a situaţiei din Ucraina şi a perspectivelor de aderare a acestei ţări. La 22.30 este programat dineul de la Castelul din Cardiff la care se va discuta, iniţial în termeni neoficiali, despre reconfigurarea apărării pe graniţa de est a NATO. Decizia oficială ar urma să fie luată mâine. Romania va cere avioane care să asigure poliţia aeriană, nave de luptă în Marea Neagră, un comandament pe teritoriul României şi statutul de stat coordonator în proiectul Fondului NATO de sprijin pentru Ucraina în domeniul apărării cibernetice. Potrivit unor surse oficiale, România va primi, cel mai probabil, un comandament în apropierea Mării Negre, având SUA ca ţară lider, cel puţin 4 aeronave, aduse prin rotaţie, care să survoleze permanent zona şi cel puţin 4 nave în exerciţii de asemenea prin rotaţie la Marea Neagră, relateaza ziarul Gandul.
Prima miză a României: un comandament NATO pe teritoriul său
Cu ministrul de Externe, Titus Corlăţean, ajuns încă de joi la Newport, la reuniunile dinaintea Summitului propriu-zis, România va cere în Ţara Galilor, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, avioane care să asigure poliţia aeriană, nave de luptă în Marea Neagră, un comandament, chiar şi de dimensiuni reduse, pe teritoriul României, şi statutul de stat coordonator în proiectul Fondului NATO de sprijin pentru Ucraina în domeniul apărării cibernetice. Negocierile duse, din partea României prin Preşedinţie, Ministerul de Externe şi Ministerul Apărării, durează deja de mai bine de două luni, iar consensul nu a fost încă atins.
În Consiliul Suprem de Apărare a Ţării care a avut loc ieri la Cotroceni s-a aprobat de altfel în avans intrarea aeronavelor NATO în spaţiul aerian românesc pentru astfel de exerciţii prin rotaţie şi accesul navelor în Marea Neagră. „Este vorba de aeronave de luptă care fac parte din sistemul integrat de apărare al NATO şi care, alături de aviaţia română, să asigure poliţia aeriană, ceea ce înseamnă că, dincolo de avioanele de luptă, pe teritoriul ţării vor putea staţiona şi 200 de militari, piloţi, mecanici, personal de întreţinere a aeronavelor care să asigure funcţionarea aeronavelor de luptă ale aliaţilor din NATO pentru asigurarea poliţiei aeriene în teritoriul sau în spaţiul de responsabilitate al României”, a anunţat Băsescu la finalul şedinţei de la Cotroceni.
Cum apărarea flancului estic prin baze permanente este exclusă chiar şi de Statele Unite, însărcinatul cu afaceri Dean Thompson întărind această variantă în interviul acordat marţi Gândul,miza realistă se mută pe amplasarea unor centre de comandă de la care exerciţiile prin rotaţie să fie dirijate, România râvnind la un astfel de comandament. „Nu ascundem faptul că prezenţa flotei Federaţiei Ruse la Marea Neagră ne generează îngrijorări. Şi atunci, un număr mare de exerciţii care să presupună prezenţa unor nave ale aliaţilor NATO în Marea Neagră, împreună cu flota României şi a Bulgariei, este un lucru de mare interes pentru România. Nu suntem dezinteresaţi, dimpotrivă, suntem interesaţi ca pe teritoriul României să existe structuri de comandă a forţelor aliate nu la nivel foarte mare, dar aceste structuri de comandă trebuie să existe, în opinia noastră”, a spus, după CSAT, Băsescu, catalogând acţiunea Federaţiei Ruse din Ucraina drept una ajunsă „la limite care frizează iraţionalul” prin nerespectarea tratatelor internaţionale şi mai exact a Tratatului CFE de neproliferare, dezarmare şi control al armamentelor convenţionale.
Întărirea securităţii la Marea Negră. Ce se va întâmpla cu scutul de la Deveselu?
A doua ţintă pentru România ar fi reconfirmarea Mării Negre ca zonă de importanţă strategică a NATO, date fiind conflictele îngheţate întreţinute de Rusia de mai mulţi ani - Nagorno-Karabah, Osetia, Abhazia, Transnistria şi, mai nou, Ucraina - şi asumarea continuării procesului de instalare a scutului antirachetă pentru protejarea integrală a teritoriului Europei. La Bucureşti, ca şi în capitalele celorlalte state din flancul estic, pericolul este considerat Novorossiya, un concept resuscitat de Vladimir Putin.
„Este clar că Marea Neagră este înconjurată de un cerc, de un brâu de conflicte îngheţate, care, toate, pot fi acţionate pe rând sau toate odată de la un singur buton, şi anume de la Moscova”, a explicat Băsescu interesul pentru depăşirea nivelului teoretic în considerarea Mării Negre ca zonă de importanţă strategică.
Totul în contextul noului războiul hibrid prin care, cu mijloace economice, politice şi prin infiltrarea unor interpuşi revoluţionari, Rusia reuşeşte să paralizeze un stat, pe fondul eşuării guvernării locale, asumându-şi oficial un rol fals, de arbitru. Mai exact, Băsescu susţine că va pune în discuţie „o definire şi o înţelegere a modului de aplicare a Articolului 5 (al Tratatului de la Washington care presupune că agresiunea militară asupra unui stat membru este considerată agresiune militară la adresa NATO, n.red) în astfel de situaţii, pe care Rusia a arătat că le poate crea”. „Punctul nostru de vedere este că într-adevăr fiecare stat trebuie să facă faţă la astfel de provocări, trebuie să aibă capacitatea să facă faţă la astfel de provocări, dar în momentul în care asupra lui se fac presiuni cu armate regulate la frontiere, care reprezintă un sprijin direct sau indirect pentru cei care au apărut ca omuleţi verzi în estul Ucrainei sau în Crimeea, atunci intervenţia NATO împotriva forţelor care se află la frontiera unui stat NATO este obligatorie”, susţine preşedintele.
Varianta lui Obama, susţinută de Merkel şi de Cameron
Din spusele lui Băsescu, „România solicită, generic, consolidarea flancului estic al Alianţei şi nu numai al flancului nord-estic, ci a întregului flanc estic, de la nord până la sud. Asta înseamnă şi introducerea României în sistemele permanente de alertă şi de capabilităţi de reacţie”. O variantă de compromis faţă de cea iniţială în care toate ţările baltice şi Polonia aususţinut vehement în cadrul NATO că este nevoie de o prezenţă şi mai mare pe teritoriile lor de trupe şi capabilităţi militare NATO faţă de cele aduse prin rotaţie deja după izbucnirea crizei din Crimeea. După anexarea Crimeei, în Marea Neagră s-a aflat permanent cel puţin o navă de război americană, una intra şi alta ieşea, aeronavele de luptă canadiene au venit pentru exerciţii de luptă în România, acum cele britanice se află în Bulgaria, dar niciodată un anumit contingent nu staţionează mai mult de 21 de zile în acelaşi loc, pentru a nu da impresia de permanenţă, respectându-se astfel şi Actul Fondator NATO-Rusia.
Semnalul despre ce se va întâmpla pe viitor a fost însă clar, a venit dinspre Statele Unite şi a fost întărit, în Europa, de Germania şi de Marea Britanie. „SUA vor să extindă măsurile de reasigurare în 2015 şi să aibă un Plan de Acţiune pe termen mediu şi lung. Vrem să îmbunătăţim infrastructura bazelor militare existente în aşa-numitele ţări din prima linie – balticele, Polonia, România, Bulgaria, pentru a putea să avem exerciţii şi antrenamente comune mult mai accesibile. De asemenea, vrem să prepoziţionăm unele capabilităţi şi echipamente acolo, pentru o prezenţă NATO mai puternică în regiune. Noi (SUA) suntem angajaţi bilateral, însă ar fi o reasigurare şi mai puternică dacă ar veni din partea NATO ca întreg şi de aceea lucrăm la Planul de Acţiune”, a declarat pentru gândul un oficial al Guvernului SUA în timpul negocieriilor dinaintea Summitului.
Angela Merkel a anunţat deja ferm că nu vor exista unităţi de luptă care să staţioneze permanent în estul Europei, dar că NATO va întări forţele de reactive rapidă. În scrisoarea sa recentă pentru şefii statelor NATO, premierul britanic, David Cameron vine cu aceeaşi variantă a planului de acţiune bazat pe exerciţii prin rotaţie de trupe şi de o infrastructură întărită, dar “compatibilă cu Actul Fondator NATO-Rusia”.
În România, textul integral al Actului Fondator NATO-Rusia, semnat în 1997, este considerat în acest moment depăşit. Documentul conţine printre altele formultări precum aceea că NATO şi Federaţia Rusă nu se consideră adversare, contestate ulterior în alte înscrisuri oficiale ale Moscovei. Chiar daacă opinia multor state este că acest document ar trebui reactualizat, Germania şi-a formulat deja opoziţia. În aceste condiţii s-a şi optat pentru compromisul care presupune întărirea Forţei de Răspuns a NATO cu trei comandamente şi investiţii în infrastructură şi nu pentru realocări de trupe şi baze permanente.
Cât de rapid poate interveni Alianţa într-un război-fulger
În limbajul cifrat al Cartierului General al NATO noul plan de acţiune pentru pregătire operaţională, cu diferenţe minore faţă de cel desfăşurat deja, se rezumă în “flexibilitate strategică”. În noua paradigmă, se păstrează trupele convenţionale precum Forţa de Răspuns a NATO, însă ar fi dublată de o politică flexibilă de exerciţii şi antrenamente, de planuri de acţiune pentru situaţii de urgenţă.
Aşadar, opţiunea statelor din Vechea Europă, cele care, alături de SUA, suportă şi cele mai multe costuri, nu este desfăşurarea semnificativă de baze şi unităţi ale NATO pe flancul estic, ci mai degrabă creşterea vitezei de intervenţie a aşa-numitei Forţe de Răspuns a NATO (NRF).
Lansată în 2003, NRF se bazează pe comandamente de reacţie rapidă gândite să poată reacţiona în timp real în faţa unei aeninţări oriunde pe planetă, în linia deciziilor Consiliului Nord-Atlantic. Deocamdată însă, puterea de reacţie rapidă a NRF nu a fost realmente testată în situaţii de criză. Implicată concret - cu excepţia exerciţiului de apărare colectivă Steadfast Jazz din 2013 - mai ales în misiuni umanitare sau de securizare a spaţiului aerian, aşa cum s-a întâlmpat la Jocurile Olimpice de la Atena, în 2004, rapiditatea cu care ar interveni Forţa de Răspuns a NATO în condiţiile unei operaţiuni declanşate de celebrul Articol 5 al Tratatului de la Washington depinde de decizia statelor membre, divizate din cauza discrepanţei în privinţa capabilităţilor militare şi a contribuţiei financiare a fiecăruia.
În luna mai, o analiză publicată pe site-ul radioului “Vocea Rusiei” evalua rezistenţa flotei aeriene a României în termeni pesimişti: “Riscă să piardă supremaţia aeriană în primele 30 de minute de la declanşarea unei operaţii militare”. Recenta audiere în Camera Comunelor a generalului britanic Alexander Richard David Shirreff, până de curând unul din liderii comadamentului aerian al NATO pentru Europa, a lăsat în urmă concluzia că, în cazul unui atac petrecut în absenţa unor baze permanente în ţările baltice, “este foarte puţin probabil ca Alianţa să poată răspunde rapid unui atac-surpriză”.
În plus, într-un articol publicat recent de disidentul rus Andrei Piontkovsky se menţionează faptul că Vladimir Putin ia în serios efectuarea unor „atacuri nucleare limitate”, eventual împotriva unei capitale baltice ori a unui oraş polonez, pentru a demonstra că NATO este o entitate fără putere şi esenţă.
Puterea mult mai mare de reacţie a NATO va fi însă o certitudine, consideră secretarul general Anders Fogh Rasmussen, citat de The Guardian, imediat ce „prezenţa NATO în est va fi mult mai vizibilă în viitor” prin facilităţile instalate în ţările-gazd”
Marea problemă a banilor. Cât a dat România pentru înzestrarea Armatei
Situaţia financiară a momentului şi relaţia unora dintre state cu Federaţia Rusă nu lasă însă deschise prea multe opţiuni. Obiectivul bugetar minimal de 2% din PIB pentru înzestrare militară a rămas doar pe hârtie în mai multe state între care şi România.
În ciuda încercărilor repetate, statele NATO nu au reuşit să elimine diferenţele enorme dintre capacităţile operaţionale ale statelor member, nici măcar după 11 Septembrie 2001. Cu toate că discuţia a fost reluată la fiecare Summit, Alianţa este azi în acelaşi impas: statele sunt însă departe de aliniere în materie de armament.
Din datele oficiale ale Guvernului României, alocările directe de la bugetul de stat pentru Ministerul Apărarii Naţionale s-au limitat la 6629,845 de milioane de lei (1,27% din PIB) în 2010, 7255,293 de milioane de lei în 2011 (1,30% din PIB), 7293,13 de milioane de lei în 2012 (1,24% din PIB), 8161,599 de milioane de lei în 2013 (1,29% din PIB), 9779,489 de milioane de lei (1,47% din PIB) în 2014. Niciodată pragul minim cerut de NATO, cel de 2% din PIB, nu a fost atins. „Cred că Statele Unite au dreptate din acest punct de vedere şi va trebui să găsim soluţii să răspundem acestor comandamente care vizează nu nevoile Statelor Unite, ci nevoile noastre de apărare şi mai ales nevoia de descurajare. Eu sunt convins că, dacă în ultimii zece ani am fi respectat această obligaţie pe care ne-am asumat-o la intrarea în NATO, sunt convins că acum n-am fi mai fost atât de interesaţi să facem exerciţii comune, să menţinem capacităţi de luptă comune, ale noastre şi ale altor state pe teritoriul României”, a spus aseară Băsescu, resemnându-se cu argumentul că „nu suntem singura ţară în această situaţie”.
La Summit vor participa însă şi miniştrii apărării, în delegaţia preşedintelui României aflându-se, pentru prima dată de la instaalarea Guvernului Ponta, şi ministrul Mircea Duşa.
SUA, pe de altă parte, au alocat pentru anul viitor 1 miliard de dolari pentru întărirea flancului estic: 440 de milioane vor fi cheltuite pentru rotaţia unei brigăzi de blindate în Europa, pentru exerciţii navale în Marea baltică şi Marea Neagră şi pentru misiuni de supraveghere aeriană, 75 de milioane vor ajunge în exerciţii militare bilaterale şi multilaterale cu state partenere şi 125 de milioane pentru provizii şi echipament.
Summitul NATO, reprezinta prima întâlnire la "nivel zero", cu 70 de şefi de state şi de guverne, după anexarea Crimeei şi multiplicarea noului război hibrid tot mai aproape de graniţa Alianţei. Puse în situaţia de a întări flancul estic mai ales pe banii lor, statele din Vechea Europă dau din start indicii clare că nu instalarea unor baze permanente ale NATO, ci doar o rotaţie continuă de militari pentru asigurarea zonei va fi, în final, soluţia aleasă. Negocierile la NATO sunt însă încinse, durează de mai bine de două luni, iar o decizie consensuală nu pare sigură, agresiunea din partea Rusiei nefiind văzută de toţi aliaţii drept un pericol real.
Marea întrebare a momentului - ce face NATO în privinţa Rusiei? - va ţine, timp de două zile, agenda Summitului care începe astăzi în Ţara Galilor. Extinderea în 2015 a măsurilor de reasigurare pentru ţările de pe flancul estic al NATO – balticele, Polonia, România şi Bulgaria, precum şi stabilirea unui Plan de Acţiune (Readiness Ac şi după extinderea războiului hibrid - o agresiune mai puţin convenţională, nebazată atât pe mijloace militare cât pe cele economice, politice şi informaţionale în statele slabe, măcinate de corupţie - declanşat în Ucraina.tion Plan) sunt cele două decizii pe care aliaţii trebuie să le ia în acest sens. Sunt însă divizaţi de diferenţa încă semnificativă între mijloacele militare de care dispune fiecare şi mai ales de banii pe care ţările din Vechea Europă ar trebui să îi verse în bugetul comun pentru întărirea securităţii statelor foste comuniste, alertate în ultimele şase luni după anexarea ilegală a Crimeei de către Federaţia Rusă.
Presiunea Rusiei pe flancul estic va determina, aşa cum se estimează înaintea discuţiilor oficiale, instalarea unor comandamente în ţările est-europene, prepoziţionarea de echipamente şi de provizii pentru situaţii de urgenţă şi stabilirea unui calendar concret de exerciţii de apărare colectivă – terestre, dar mai ales aeriene şi navale – în care trupele NATO să se afle într-o rotaţie permanentă, aşa cum s-a întâmplat de altfel, după izbucnirea crizei din Crimeea.
