De același autor
Criza a învins toată clasa politică în frunte cu dirigintele Iohannis. Deși „garanta” că „vom găsi cea mai potrivită soluție la criză“, soluția lui Iohannis s-a dovedit a fi întreținerea și agravarea crizei – pentru a-l ține pe Cîțu în vitrina de premier până la congresul PNL unde valiza sa cu bani publici i-ar cumpăra victoria. „Cîțu m-a întrebat câți bani vreau ca să-l susțin” a mărturisit Mircea Hava. Poftim! Corupție pe față. Dar niciun politician n-a scăpat zdravăn (unii nici nu erau) din această încercare. Altă dată mai atent, Iohannis s-a dovedit un președinte jucător începător. În loc să stingă conflictul USR – PNL din prima zi l-a lăsat să se extindă și să facă scrum coaliția – după care-i admira ruinele: „Criza nu e absolut deloc îngrijorătoare”. Te pomenești că-i place. E clar că Iohannis nu acceptă ca altcineva să decidă cine-i premierul și cu atât mai puțin USR care ba nu l-a vrut pe Orban ba nu-l vrea pe Cîțu. Numai că Iohannis îl va schimba pe Cîțu când va vrea el. Deocamdată îl susține fără rezerve. Vorba poetului: decât să mă despart de el, mai bine-aprind tot statul. Apoi intervine pompieristic: „Trebuie să lăsăm generațiilor viitoare o țară mai bogată, mai educată”. Nu mai spune! Și unde o lăsați? La voi acasă? Între timp Cîțu nu cruță nimic. A blocat de 4 ori (cu PSD) moțiunea USR-AUR, a reclamat moțiunea la CCR și a pus interimari la ministerele părăsite de USR declarând ipocrit: „Pot să-și retragă demisiile și putem discuta”. După care a dat afară și secretarii de stat, prefecții și subprefecții USR precizând că lucrurile merg bine și fără ei. Și chiar și fără guvern. Doar că nu mai ai pe cine înjura. Tot strigând că votează orice moțiune, Ciolacu a blocat moțiunea mână-n mână cu PN Cîțu. Cîțulacu. Prevalându-se de o decizie a CCR, Orban a programat citirea moțiunii în plen unde lectura a început cu țipete. Constatând că FL Roman conduce ședința în locul șefei Senatului, USR-AUR l-au luat la goană: „Dă-te de acolo uzurpatorule, pleacă de la microfon mafiotule” i-a strigat Gigel Simion lui Roman care se agățase de microfon și se ținea de scaun într-un balans aproape muzical (un elefant se legăna pe o pânză de păianjen). „Urlați ca o maimuță” i-a reproșat lui Gigel dna Alina Gorghiu îmbrăcată într-un superb costum de camuflaj. Orban, căruia Cîțu i-a smuls partidul din mână (nu e singurul vârstnic prădat de aurolaci) promite că reface coaliția „în maxim 48 de ore” dacă e reales. Sau iese din cameră: „Dacă decizia CCR va fi favorabilă guvernului șefii Camerei și Senatului trebuie să plece” a avertizat Cîțu. La care Orban a ripostat: „Să nu mă aducă în situația de a nu mai avea nimic de pierdut” căci „vom lupta ca tigrul rănit până la moarte”. Și astfel PNL ajunse pe marginea gropii. AUR în schimb s-a trezit așezat la masa „elitei care face reforme” (cum își zice USR) de bine ce vorbea singur pe străzi în timp ce elita a ajuns pe strada unde spera că „după ce Cîțu merge la dezintoxicare de drogul puterii, coaliția poate merge mai departe”. Cât mai departe de grijile țării. Dar cum PNL și PSD (noul USL) au votat amânarea moțiunii până după decizia CCR, Cîțu mai are timp să-și facă de cap. Apoi PNL își va aduna rămășițele în aceeași traistă fie cu USR, fie în USL. Iar Ciolacu visează anticipate. Deși e zarvă mare el tot nu se deșteaptă. Curaj! Și ce iarnă grea ne-așteaptă. //
