De același autor
Dispariția lui Nicolae Manolescu, cel mai important și mai sclipitor critic literar (a fost mereu primus inter pares) din ultimele șase decenii, a trecut neobservată de micile ecrane unde isprăviile unui interlop, drogarea unui manelist și divorțul Șoșonilor sunt adevăratele evenimente ale națiunii. Într-un fel, a fost mai bine: lui Nicolae Manolescu nu i-ar fi plăcut ca viața sa (tumultuoasă), opera sa (impresionantă) și moartea sa (neașteptată) să fie comentate, între un viol și o crimă, de către atotștiutorii Tatoiu, Gușă ori Vișan. Ignoranța televiziunilor în materie de cultură adevărată le-a făcut, prin simpla tăcere, aproape decente. Fără Nicolae Manolescu viața noastră literară mai pierde ceva din zestrea ei de talent și eleganță – valori la care viața politică a renunțat demult. Deși se insultă reciproc aproape nonstop, PSD și PNL tocmai și-au împărțit locurile și funcțiile eligibile: „Ne-a luminat Dumnezeu” a lămurit Ciucă această încrucișare miciurinistă ce pare mai degrabă pactul diavolilor. „E o căsătorie de conveniență” a explicat Rareș Bogdan. „Nu ne iubim” a recunoscut și Tudose. Doar înfulecă împreună (gratis). De fapt ambii parteneri iubesc același lucru: puterea. Iar unde-s doi puterea crește. Și deficitul sporește. „Suntem condamnați să guvernăm împreună încă 10 ani” a mărturisit Ciucă. Serios? Sunteți condamnați definitiv? Așadar sunteți penali! Și de ce nu faceți recurs? Mai ales că familiile celor doi condamnați (aflate în provincie) nu sunt deloc încântate de această căsătorie netradițională. Alin Nica (șeful PNL Timiș) a fost demis după ce s-a opus cedării PCJ Timiș (pe care o deține) către PSD: „Mai bine îmi tai o mână decât să semnez candidatura lui Simonis”.
Într-adevăr, s-au adunat marile partide ca să facă o rușine. Dar asta au promovat, asta au: tipi de doi bani. Liberalii din Bacău se plâng și ei că PSD „terorizează filiala PNL de trei ani”. Primii trei ani. Mai urmează zece – cu Tudose cap de listă (la PE) care îi și întrece: acesta interpretează în travesti (ca Miluță Gheorghiu în Coana Chirița) rolul „doamnei independente” pe care și-o dorea Ciolacu. Deh, în spatele fiecărei femei independente se află un bărbat solid. Sau un securist bătrân: așa a ajuns Maria Grapini și pe lista coaliției. Câh! La primăria capitalei favorit e Piedone (44%) urmat la distanță de Nicușor (28%) și dr. Cîrstoiu (18%). Ca să vezi ce a ajuns Bucureștiul: un oraș piedonal. Deși „îi dispus la gesturi extreme” precum boicotarea alegerilor, Simion i-a propus lui Gușă să-l susțină ca „independent”. La rându-i, Gușă și-a oferit serviciile către „suveraniștii” din AUR. În fond slujesc același suveran (rus). Candidatura lui Piedone (mâncând parizer cu ceapă pe șantier) l-a încurajat și pe Vanghelie să candideze la sectorul 5. Cei doi absolvenți de pușcărie se cunosc din tinerețe („eu bișnițar, el bucătar”), așa că Vanghelie se uită de sus la Piedone: „El știe că pierde la capitală”. Păi, nu știe. Piedone nu știe multe! Și nici Șoșoacă: și-a băgat (metaforic) soțul în mormânt („soțul meu a murit, sunt văduvă”) în timp ce acesta, scăpat cu viață, are „indicii” că mama Șoșoacăi este, ca și fiica, în legătură cu serviciile secrete rusești. Nah, că a aflat și bărbatul ce știa tot statul. Pentru șefia statului se așteaptă (cică) un „candidat-surpriză” realizat „în laboratoarele serviciilor secrete”. Și unde-i surpriza? Va fi încă un candidat in vitro. In vitro veritas? //
