Cat dureaza patru minute

Michael Owen nu e singurul lucru inexplicabil pe lumea asta. Si mersul istoriei, bolile colective ale mintii sau jocul pietelor vorbesc, enigmatic, dar ele au nevoie de generatii pentru a-si desavarsi replicile. Michael Owen se întampla în cateva minute. Sambata trecuta, la Geneva, i-au fost de ajuns patru.

Executii sumare la Geneva

In minutul 86, Argentina castigase un meci pe care l-a controlat din varful bocancului si prin devierea de rist. In minutul 90, acelasi meci era legat la carul triumfal englez si tarat, cu o cruzime rarisima, spre locul unei executii sumare. Argentina-Anglia: 2-1, atat timp cat au dictat stilul si fotbalul de echipa. Argentina-Anglia: 2-3, dupa înca patru minute, dereglate de aparitia nemiloasa, senina si, ca întotdeauna, inexplicabila a sanctiunii Owen.
Fulger x 2 = 1, 73

Owen a jucat la Geneva exact 4 minute. El a petrecut primele 86 de minute navigand, fara tinta si noroc, într-un meci care putea avea loc fara el. Asa cum a mai facut-o, în meciuri acum uitate, Owen a disparut de la bun început, ca unul din acei factori pe care ne grabim sa îi dam la o parte, cand calculam riscuri si croim planuri: fulgerul nu o sa loveasca aceasta casa si în nici un caz nu o s-o faca de doua ori. Fulgerul a lovit acea casa si a facut-o de doua ori, pentru a-i pedepsi pe cei ce se încred teoriilor despre inexistenta accidentului organizat. Al doilea fapt nesuferit si exemplar e însasi statura lui Owen. Omul care a distrus Argentina, cu doua lovituri de cap, masoara exact 1,73 m. Pitic printre fotbalisti si handicapat printre stoperi-gigant, Owen are, în schimb, o anume arta de a sesiza momentele în care statura nu mai conteaza. Viteza de reactie si, mai ales, luciditatea, în clipele în care totul pare de mult hotarat si încheiat, au facut din Owen omul fara statura. Exact ca în viata, un meci are un curs si o monotonie care invita la neatentie si concluzii gresite. Stoperi si portari cred, la un moment dat sau la mai multe, ca stiu deja încotro curge meciul, ca nimic nu se mai poate întampla, pentru ca tot ce era de întamplat s-a întamplat. In aceste momente, garda lor cade, iar viteza si luciditatea lui Owen produc dezastre.

Copil stabil si în raspar

Al treilea fapt înselator pe care Owen îl poarta cu el spre o mai buna dezinformare e lipsa de club. Plecat de la Liverpool, Owen a ajuns la Madrid, unde a înscris, mereu în minutele putine în care a fost chemat de pe banca de rezerve. Real n-a înteles acest dar antiorar si ilogic al rezervei mereu în forma si l-a pus pe Owen pe piata de transferuri. Rand pe rand, Arsenal, Manchester United, Chelsea si chiar Liverpool s-au aratat neinteresate. A aparut Newcastle, un club de linia a doua spre a treia, si Owen a acceptat. Sfarsitul era previzibil, aproape vizibil. Dar Owen la Newcastle nu e, de fapt, altceva decat fotbal în regim de lohn. Atata vreme cat picioarele ieftine de lucru de la Newcastle pot trimite pase si centrari în directia cat de cat corecta, produsul e garantat. Owen înscrie. Aceasta a treia împotrivire la datele logicii liniare încheie profilul indescifrabil al lui Michael Owen. Nu stim mult mai mult, dar putem banui ca exista o forta care nu se prezinta niciodata ca forta. Ea e de regula înconjurata de aparente modeste (a se vedea statura), e independenta de context (a se vedea lipsa de club) si proclama valoarea de neînlocuit a persoanei individuale. Bineînteles, a persoanei individuale constienta de stabilitatea ei. Caci Michael Owen nu e atat un talent rar, cat o stare de încredere, în raspar. De aici, la 26 de ani neîmpliniti, aerul de copil depasit, în comparatie cu vedetele versate, si calmul de pusti foarte bine în pielea lui. Michael Owen îsi e de ajuns, asa cum îsi sunt de ajuns oamenii care cred în menirea lor. Pentru asemenea fapturi, patru minute sunt lungi si încapatoare.