Pe aceeași temă
Ciocnirea civilizatiilor pare sa fie cea mai influenta paradigma a timpului nostru, in interiorul careia gandim toate fenomenele macropolitice. Insasi viziunea lui Fukuyama s-a pliat treptat, parca pentru a urma cursul sociologiei huntingtoniene De la sfarsitul istoriei la lucrarile ulterioare, Francis Fukuyama abandoneaza filozofia triumfalista care l-a consacrat, pentru a se ocupa de detaliile sociologiei si ale imperfectiunilor democratiei. Preocuparea pentru modalitatile de a exporta institutii occidentale in medii extraoccidentale confirma tensiunile intre democratia Apusului si regimurile politice ale altor culturi.
Cartea lui Ayaan Hisi Ali se inscrie tocmai in dezbaterea incandescenta a timpului nostru despre raportul liberalism/Occident versus Islam/fundamentalism. Nascuta in Somalia anului 1969, Ayaan Magan este fiica unui dizident politic care a luptat impotriva regimului autoritar al lui Syad Barre. Crescuta intr-un mediu religios riguros, Ayaan isi petrece copilaria insotind periplul familiei sale prin Arabia Saudita si Kenya. In 1992, fortata de familie sa se casatoreasca cu un var din Canada, ea reuseste sa ceara azil politic in Olanda, unde va deveni un ilustru promotor al reformarii Islamului si al emanciparii femeii musulmane. Cu un master in stiinte politice la Universitatea din Leiden si cu un loc in parlamentul olandez, figura ei nu poate sa nu accentueze vocatia de militant social. Dupa ce in 2002 a renuntat la islamism pentru a deveni ateu, in 2004 realizeaza filmul Supunerea (Submission) cu regizorul Theo van Gogh, care, ulterior, va fi ucis pentru productia sa de catre un fundamentalist musulman, Mohammed Bouyere. Moartea lui van Gogh a intetit amenintarile la adresa lui Ayaan Ali, care este astfel determinata sa emigreze in SUA si sa lucreze pentru un grup de expertiza neoconservator. Acolo, ea se integreaza mediului jurnalistic drept un fervent sustinator al politicii Bush de lupta contra terorismului si de apologet al neoconservatorismului. De asemenea, Ali adopta o pozitie ofensiva in privinta Iranului si cere o atitudine ferma din partea guvernului SUA si a comunitatii internationale.
Fecioara incatusata* desfasoara un crez politico-religios sub forma unor confesiuni articulate in jurul vietii si experientei sale profesionale. Cartea porneste de la ceea ce autoarea considera a fi o evidenta. 11 septembrie nu face decat sa arunce o lumina asupra istoriei recente: cele mai multe atentate teroriste din ultimii peste douazeci de ani sunt opera sau poarta colaborarea unor islamici. Terorismul islamic este rezultatul unei tensiuni produse la contactul dintre Coran si lumea occidentala. Terorismul nu este decat varful aisbergului care se ridica peste realitatea anacronica in care traiesc urmasii Profetului. Acestia se vad obligati sa caute raspunsul la framantarile vietii moderne in texte scrise cu peste o mie de ani in urma. In contrast cu alte voci moderate care raspund furiei occidentale ca Islamul este o religie a pacii, Ayaan Ali gaseste fundamentalismul tocmai in miezul catehismului. Teza are o sensibilitate weberiana: mai mult decat alte religii, mahomedanismul (nereformat) este predispus la despotism. Spre deosebire de Europa de secol XVIII, Islamul nu s-a bucurat de un process de reinnoire spirituala si de reforme. Islamismul, conchide Ayaan, nu a avut vreodata un Voltaire.
Un loc special in catehismul islamic il ocupa feminitatea. Modul in care aceasta este tratata se naste din trei trei atribute ale religiei: 1) relatia dintre supus si Allah este una de frica; 2) Islamul nu are decat o sursa morala - profetul Mahomed. Desi Coranul stipuleaza ca a fost doar un om, si nu un zeu intrupat precum Iisus, traditia ulterioara, Hadith-ul l-a transformat pe Mahomed intr-un personaj suprauman si referential moral. Fiecare credincios trebuie sa-si ordoneze viata pentru a o imita cat mai bine pe cea a Profetului. In exemplul vietii Profetului se gasesc fapte care vor hrani comportamentul tiranic si poligamic din care credinciosul isi extrage energia. 3) Moralitatea islamica este dominata foarte puternic de sexualitate. Barbatului i se ingaduie un mare ascendent asupra femeii, careia ii sunt rezervate gineceul si viata plina in izolare si interdictii. Regula numarul 3 rezulta din al doilea precept. Raporturile familiei si sotului cu tanara sotie sunt marcate de o neincredere teribila in privinta acesteia. De la circumcizia clitorisului in copilarie si continuand cu casatoria fortata, existenta femeii islamice este, conform lui Ali, una mutilata.
Singurul remediu, sustine autoarea, este considerarea Islamului drept o religie incompatabila cu democratia si schimbarea sa radicala. Este condamnata tocmai abordarea nuantata si moderata a guvernelor si societatilor vestice preocupate de a gestiona grabnica integrare a minoritatii musulmane si respectul fata de cultura Coranului si a Hadith-ului. Atata timp cat Europa va continua politica de pana acum, ea va sfarsi ca un paradis pentru ghetouri ale inapoierii premoderne si un catalizator al radicalismului. Statul olandez, ca un caz particular, este condamnat pentru ca este tolerant fata de violenta domestica in cadrul comunitatilor musulmane. O acuza speciala se aduce centrelor care le adapostesc pe femeile musulmane maltratate de familie. In loc sa le ajute sa se califice profesional pentru a deveni independente financiar, aceste centre, continua Ali, se ocupa mai degraba cu impacarea dintre fugara si familia sa. Cartii nu ii lipseste si un ghid pentru fetele care doresc sa-si paraseasca familia musulmana pentru a se integra in societatea laica.
Criticii lui Ayaan Hirsi Ali o acuza ca nu face decat sa exploateze acele prejudecati occidentale impotriva carora se ridica Edward Said. Pentru regretatul Edward Said, Orientul a fost "orientalizat" - el a fost o creatie a lumii occidentale care avea nevoie de un sablon simplificat. Portretizarea lumii Orientului Mijlociu ca un loc al luxului si tiraniei a conturat o mare parte din politica metropolelor apusene si a dus la o spirala a intolerantei.
Vocile impotriva lui Ali canalizeaza o serie intreaga de argumente, de la proamericanism si neoconservatorism la generalizari nedrepte pe care le face bazate pe o trauma personala. Asocierea sa cu viziunea dur-wilsonista a administratiei Bush II ridica intrebari asupra modului in care discursul lui Ayaan Ali se va modifica odata cu schimbarea de la Casa Alba, ce presupune marginalizarea neonconservatorismului si o viziune probabil mai moderata a Washingtonului.
Dincolo de controversele care o inconjoara, lucrarea lui Ayaan Hirsi Ali are un aport deosebit pentru publicul din Romania, insuficient hranit de catre o media preocupata de autohtono-centrism si de divertisment. La un nivel mai profund, controversele pe care le gazduieste biografia sa dau seama de potentialele implicatii ale convietuirii a doua culturi care inteleg diferit Cetatea Omului.
(Titlul apartine redactiei)
*Ayan Hirsi Ali,
Fecioara incatusata.
O proclamatie pentru emanciparea femeii si a Islamului, Editura Minerva, Bucuresti, 2008
