Pe aceeași temă
Evoluția și cariera pictorului vor fi urmărite prin lucrările de referință păstrate în atelier sau dedicate soției sale. Prima prezentare are loc miercuri, 7 noiembrie, ora 16.00 și va dura aproximativ o oră, iar participarea se face pe baza biletului de acces în muzeu, în limita locurilor disponibile.
Pictorul Corneliu Baba (1906 – 1997), unul din maeștrii școlii românești de pictură, discipol al lui Nicolae Tonitza (1886-1940), a avut un parcurs artistic atipic, marcat, pe de o parte de schimbarea regimului politic, care l-a surprins matur fiind, format în ambianța interbelică, iar pe de altă parte, de incapacitatea artistului de a se asocia unui stil artistic anume. Chiar el spune în „Însemnări” că s-a strecurat cu paleta în mână printre stilurile fiecărei epoci, că a fost considerat „anacronic” și depășit, dar că îi place să creadă că este „un apărător al ultimului cap de pod al picturii mari”. Donația făcută muzeului în anul 2009 de către soția artistului, Constanța (Țuca) Baba, surprinde parcursul artistic al maestrului prin prisma serializărilor și recurențelor unor elemente compoziționale. Lucrările au un caracter intim. Chiar dacă fac parte din serii binecunoscute precum „Spaima”, „Pieta” sau „Regele Nebun”, în variantele din colecție sunt surprinși aproape fără excepție, artistul și soția sa. Prezentarea va urmări parcursul artistic al pictorului prin lucrările păstrate în colecția personală. În discursul său, în care sensibilitatea este o constanță, pictorul nu se teme să vorbească despre crime abominabile, de neimaginat, scuzate de războaie și revoluții. În cei 90 de ani de viață, artistul a fost martorul tuturor evenimentelor care au conturat România contemporană și a înțeles că pictura nu se supune experimentelor stilistice de factură estetică sau socială, ci conștiinței.
