De același autor
Profesorii
În România, pentru selecţionarea corpului didactic de toate gradele s-a aplicat, din 1894, şi s-a menţinut până în 1948 Legea lui Spiru Haret. Prin ea, s-a asigurat un corp didactic de excepţională valoare. Profesorii selecţionaţi prin această lege, în 1948, au asigurat calitatea corpului didactic, până la sfârşitul secolului. Însă, prin generalizarea învăţământului obligatoriu de 7 clase, legiferat în acelaşi an 1948, a apărut o acută lipsă de profesori de matematici. S-a făcut apel la bacalaureaţii liceului real. Aceştia, în paralel cu predarea la clasă, urmau şi cursurile Facultăţii de Matematică. Având din liceu formată gândirea matematică, ei au devenit buni profesori.
Dar s-au încumetat la aceasta şi unii învăţători, mai ales dintre cei pasionaţi de meserie. Aceştia, crezând că ce au învăţat la şcoala normală, la obiectul matematică, este şi matematica din programa analitică a liceelor, la clasele IX-XII, plus realul, s-au păcălit. Au trecut de pomană prin anii de facultate la fără frecvenţă sau la distanţă. Nici nu se putea sări de la nivelul lor de cunoştinţe matematice la cel necesar pentru a pricepe ce predau profesorii universitari la tablă.
Nestăpânind materia, păţeau şi ei ce păţesc toţi profesorii care nu ştiu carte. Elevii râd, tropăie din picioare, profesorul se enervează şi bate cu catalogul în catedră. Ca să scape de acest necaz, aceşti „profesori“ au trecut pe post de inspectori în minister, la inspectoratele şcolare, directori de licee, mulţi gazetari. Fiind pe posturi de conducere, îşi dau cu părerea, cu curaj, ei şi alţii ca ei, în probleme despre care habar nu au.
Legile
Când vrei să faci o lucrare, te gândeşti la ce foloseşte. De ce chinuim noi copiii, îi sculăm, de mici, din patul lor călduţ şi îi ducem la şcoală? Ce rol are şcoala în viaţa individului şi a societăţii? Şcoala îi pregăteşte pe tineri pentru viaţa de adult. Aşa fac şi animalele. Doar că ele simplifică viaţa. Unele animale se hrănesc numai cu iarbă, altele cu carne, altele cu peşte. Astfel, ele au o singură lecţie de învăţat. Omul, fiind omnivor şi cu o viaţă complicată, ca să supravieţuiască, trăieşte în colectiv. Fiecare individ trebuie să ştie să facă câte ceva pentru colectivitatea lui.
Care sunt priorităţile în viaţa omului? Hrana şi adăpostul. De când se ştie, omul are tot doi ochi şi o gură. Nu s-a modernizat, deci are aceleaşi priorităţi.
Omul tânăr primeşte învăţăturile necesare în şcoală. Viaţa lui fiind scurtă şi omul fiind un animal deştept, foloseşte experienţa înaintaşilor. Să nu descoperim mereu roata. Pregătirea omului în şcoală trebuie să fie diversificată şi, ca să nu consume în şcoli inutil anii vieţii, un mic procent trebuie să facă o pregătire îndelungată. Aceştia sunt exemplarele de sacrificiu, şi nu de îmbogăţire: medici, profesori, militari, ingineri, preoţi.
La noi, primele legi de şcoală obligatorie s-au făcut în timpul lui Cuza Vodă. Iar legile care să reglementeze tipurile de şcoli, durata şi conţinutul lor le-a făcut Spiru Haret. Ţinând seama de climă şi de mijloacele de transport, el a hotărât că la noi şcoala trebuie să înceapă la 7 ani împliniţi. Tipurile de şcoli le-a încadrat în schema: 4 + 4 + 4: 4 clase primare, patru de gimnaziu, tot 4 de liceu şi apoi universitatea. Spiru Haret, om foarte învăţat şi doctor în matematici la Paris, a făcut o lege pentru România foarte bine gândită şi care a fost pe drept luată ca îndrumător pentru foarte mulţi dintre anii următori. El a stabilit ca, după gimnaziu, unii tineri să poată face o calificare de vocaţie – învăţător, preot, meseriaşi de tot felul. Aceste şcoli aveau durata de 4 ani, se terminau cu o lucrare de diplomă în profil, asigurau absolvenţilor o calificare foarte serioasă şi erau foarte căutate. Se intra prin concurs sever, care să verifice dacă acel candidat are calităţile necesare acelei meserii. Ei nu dădeau bacalaureat şi nu aveau dreptul să urmeze la universitate.
Principiile de bază din Legea Haret s-au menţinut până în anul 1999, când Andrei Marga a schimbat fundamental structura şcolilor şi a introdus haosul.
Această nouă lege pentru şcoli a fost făcută de Andrei Marga în timpul când era preşedinte Emil Constantinescu, d-l Victor Ciorbea era premier şi guverna PNŢCD. Atunci, d-l Marga, un simplu licenţiat în filosofie, s-a înscris în PNŢCD. Ţărăniştii l-au învestit pe proaspătul peneţist cu conducerea Ministerului Învăţământului şi l-au lăsat să facă ce vrea el cu şcoala românească. Şi chiar a şi făcut. A introdus haosul, prin legea votată de parlament, la sfârşitul lui 1999. La schimbarea guvernului, în anul 2000, a venit la guvernare PSD, cu d-na prof. universitar Ecaterina Andronescu la Învăţământ. Dânsa a anulat legea lui Marga.
A stabilit că la noi liceul nu va avea 13 clase, ci numai 12. Curând, d-na Andronescu a fost înlocuită de premierul Adrian Năstase cu d-l Athanasiu la minister. Dânsul nu era la curent cu legea lui A. Marga, care hotărâse că toate şcolile secundare sunt licee, elevii dau bacalaureatul şi pot urma la facultăţi. D-l Athanasiu a considerat a fi liceu doar cel teoretic, cum ştia dânsul, şi deci doar aceştia fac 4 clase, iar pe ceilalţi i-a considerat „şcoli industriale“, cu 5 ani, adică clasele IX-XIII. S-a ajuns la această situaţie absurdă de a avea, la bacalaureat, pentru a da examen, cu acelaşi conţinut şi programă, două feluri de absolvenţi, unii cu 4 clase (IX-XII), alţii cu 5 (IX-XIII), ce avuseseră programe complet diferite în anii de şcoală. Această situaţie anarhică a provocat mari neajunsuri şi umilinţe nemeritate candidaţilor şi necazuri familiilor lor. S-a perpetuat greşeala, mai lăsând să copieze pe unii, mai prejudiciind grav pe alţii, obligându-i să repete examenul.
O cauză a perpetuării acestor confuzii grave se datorează faptului că în direcţia învăţământului secundar din minister învârtesc hârtiile cadre numite de d-l Marga, de competenţe discutabile, conduse mult timp din afară de d-na învăţătoare Melania M. Vergu. Ea i-a îndrumat pe miniştrii ulterior veniţi să reia reforma lui Marga. A reuşit abia în 2009, cu d-l Funeriu, fiind numită, cu recomandare, consilier al ministrului. Chiar dacă a stat puţin în acest post, fiind destituită, a avut totuşi timp să înşurubeze în capul d-lui Funeriu destule dintre bazaconiile Legii Marga. A prelungit şcoala primară la 6 clase. Marga n-a putut decât 5... A stabilit durata şcolii obligatorii la 10 clase, elevii studiind aceleaşi materii, în acelaşi număr de ore, pe aceleaşi manuale, ceea ce este mai mult decât o imposibilitate, este o aberaţie.
Toate şcolile secundare se numesc licee, dau acelaşi Bac şi pot intra în învăţământul superior, deşi absolvenţii au pregătiri diferite din anii de şcoală. E normal ca elevii de la profil industrial de la clasele IX-XIII să nu reuşească.
Este ciudat faptul că specialiştii se miră de aceste rezultate. N-au sesizat anomalia nici profesorii de liceu şi universitari, nici cercetătorii şi directorii de şcoli, inspectorii din minister, plus toţi miniştrii Învăţământului. Să supui, câţiva ani, la acelaşi examen cele două categorii de elevi, pregătiţi atât de diferit!
Elevul
Al treilea factor care asigură succesul în învăţământ este elevul. Copilul este acelaşi dintotdeauna, cooperant şi dornic să afle lucruri noi. Dar el este un critic sever şi nu cunoaşte şiretlicurile diplomaţiei. Acum şi nu numai acum, toţi miniştrii, cât şi unii profesori îi învinovăţesc doar pe elevi, considerându-i leneşi pe nedrept. În această idee, ei propun să se supună toţi copiii, începând de la clasa a II-a, din 2 în 2 ani, la examene severe.
Nu-şi dau seama că astfel îi isterizează pe elevi şi îi dezgustă de şcoală?
Nici paza poliţienească nu e bună, nu-şi are rostul. Să-l umileşti pe copil, considerându-l un posibil infractor?
* * *
Liceele
Conform reformei lui Spiru Haret, tinerii care erau dispuşi să sacrifice studiilor mulţi ani din viaţă urmau liceul. Acesta nu dădea calificare. Ea se obţinea, ulterior, în facultăţi. Liceele, care se încheiau cu bacalaureatul, erau şi trebuie să rămână şcoli în care toate materiile se studiază foarte riguros.
Titularizarea
Numeroasele rebuturi profesorale se observă la concursurile de titularizare pentru matematici, unde, din 1.000 de candidaţi, doar câţiva iau note peste 7. Mai mult de jumătate au note sub 5 şi numeroşi au 2 şi 3.
Totuşi, ei au rămas pe post, se zice, pentru că nu sunt alţii mai buni.
* * *
DALVINA BERGHEANU, profesoară de matematici, pensionară
Citeste si despre: curricula scolara, examenul de bacalaureat, reforma invatamantului, candidat la facultate, Legea Spiru Haret.
