Pe aceeași temă
Serbia a făcut săptămâna trecută primii pași pentru recunoașterea Kosovo. Pe 19 aprilie reprezentanții Serbiei și Kosovo au semnat un acord care reglementează relațiile dintre cele două state, fără însă ca Belgradul să recunoască statalitatea fostei sale provincii. Acordul a fost mediat de Uniunea Europeană prin intermediul înaltului reprezentant pentru politică externă Catherine Ashton. Chiar dacă nu reprezintă o recunoaștere expresă a independenței Kosovo, relațiile dintre Belgrad și fosta sa provincie devin de acum relații normale între două state suverane și independente, chiar dacă oficila acest lucru nu este recunoscut. Acordul conține câteva concesii făcute minorității sârbe, forță de poliție proprie și curte de apel separată, dar pregătește practic recunoașterea mai târziu a independenței Kosovo de către Serbia. Această evoluție este destul de probabilă în viitorul având în vedere o viitoare aderare a Serbiei la UE – recunoașterea statalității Kosovo este practic una din cerințele integrării europene pentru Belgrad.
Normalizarea relațiilor între Serbia și Kosovo, și posibila recunoaștere a independenței fostei provincii sârbe deschide o serie de perspective interesante la nivel european. În primul rând Rusia ar putea exercita presiuni asupra Georgiei pentru a forța recunoașterea statalității Abhaziei și Oseției de Sud. Războiul ruso-georgian din 2008 a fost parțial motivat de nevoia Moscovei de a oferi un răspuns adecvat Occidentului în ceea ce privește situația Kosovo. „Modelul Kosovo” ar putea fi utilizat de către Kremlin și în cazul soluționării conflictului din Transnistria. În acest caz întregul proces de soluționarea al conflictului ar fi compromis, integritatea teritorială a Moldovei periclitată și parcursul european al Chișinăului pus sub semnul întrebării. Tentația de a aplica „precedentul Kosovo” în cazul Transnistriei, precum și în alte cazuri similare de conflicte înghețate este destul de mare pentru Moscova.
Kosovo reprezintă de asemenea un studiu de caz util pentru alte mișcări separatiste din Europa. „Precedentul Kosovo” a fost studiat cu atenție de naționaliștii catalani, basci și scoțieni. Recunoașterea independentenței Kosovo de către Belgrad în viitorul apropiat va fi percepută cel mai probabil ca un semnal pozitiv de către aceste mișcări separatiste.
Poziția României în cazul Kosovo a fost aceea de a se opune recunoașterii independenței de stat încă de la declararea unilaterală a acesteia în 2008. Această poziție este motivată de riscul ca „precedentul Kosovo” să fie utilizat în cazul conflictelor înghețate din spațiul ex-sovietic. Din această perspectivă evoluția de săptămâna trecută este una importantă pentru București. Diplomația românească a transmis în ultima perioadă mesaje că este pregătită să recunoască independența Kosovo la momentul oportun, prin vocea ministrului de externe Titus Corlățean. Această flexibilizare a poziției reprezintă conștientizarea faptului că pe termen lung nerecunoaștere independenței Kosovo nu este o poziție diplomatică constructivă. Majoritatea aliaților României și a statelor membre UE au recunoscut independența Kosovo, iar Bucureștiul susține intergrarea europeană a Balcanilor de Vest. Este probabil că România să recunoască independența Kosovo după ce Serbia va face acest lucru sau cu puțin timp înainte ca această evoluție să se producă. În tot acest timp diplomația românească va face tot posibilul ca precedentul Kosovo să nu fie utilizat de Rusia în cazul Transnistriei.
