Pe aceeași temă
Aflate o bună bucată de timp sub presiunile unor sancțiuni de diferite tipuri, Federația Rusă și Iranul și-au întărit și mai mult relațiile bilaterale. Moscova avea în Orientul Mijlociu o axă Siria-Iran, însă având în vedere războiul cu care regimul lui Bashar al-Assad se confruntă, rușii se concentrează mai mult pe Republica Islamică. Iar afacerile înfloresc.
Import de tehnologie rusă
Iranul își va moderniza o parte a capacităților militare cu tehnică de luptă rusă. Vorbim despre un upgrade la programul balistic, modificări ce vor intra în vigoare în acest an. Un anunț în acest sens a fost făcut marți de ministrul iranian al Apărării. Decizia vizează un program care a atras criticile Națiunilor Unite și sancțiuni americane. Un anunț inițial a fost făcut acum o săptămână, când comandantul armatei iraniene vorbea despre continuarea dezvoltării programului balistic.
Potrivit ministrului Hossein Dehghan, citat de Reuters, Teheranul va dezvălui în cursul acestui an un program balistic Emad modernizat. Primele teste Emad au avut loc în Octombrie, forțele iraniene vorbind despre o parte importantă a capacităților convenționale de care dispun. Însă, în ciuda ridicării sancțiunilor în Ianuarie ca urmare a deciziei Republicii Islamice de a-și tempera ambițiile nucleare, rămân tensiuni cu Statele Unite. Washingtonul susține că sistemul Emad e capabil să poarte focoase nucleare, iar situația încalcă o rezoluție ONU. Pe acest fond, SUA au impus noi sancțiuni, luna trecută, împotriva unor indivizi și a unor afaceri iraniene având conexiuni cu programul balistic.
Replica Teheranului e că programul de rachete Emad nu reprezintă o violare a acordului nuclear și nici a vreunei rezoluții ONU, din moment ce “nu vom utiliza niciodată capacitate nucleară pe rachete”. Însă ministrul iranian al Apărării nu neagă posibilitatea ca programul balistic să suporte focoase nucleare, ci spune doar că intenția este de a nu folosi asemenea capacități.
Mai mult, spune Dehghan, Teheranul e pregătit să primească primele livrări ale sistemului de rachetă rusesc de tip S-300 în următoarele luni, comanda urmând să fie finalizată până la finalul anului. Iar pentru un pachet complet, Republica Islamică și Moscova au lansat discuții privind achiziția de către Iran a unor avioane de luptă Suhoi-30.
Evoluția relațiilor ruso-iraniene nu surprinde. În Noiembrie, anul trecut, Kremlinul emitea un decret prin care relaxa o interdicție la exportul de echipament și tehnologie nucleare către Teheran. Decizia venea ca urmare a acordului nuclear atins de Iran cu puterile globale, în Iulie 2015. Astfel, actul precizează că firmele rusești sunt autorizate să exporte tehnologie și să faciliteze consiliere financiară și tehnică pentru Iran. Decretul vizează trei puncte specifice: 1) ajutor în modificarea centralei de îmbogățire a uraniului de la Fordow, 2) sprijinirea Teheranului în exportul uraniului îmbogățit contra rezervelor de uraniu brut și 3) asistență în modernizarea reactorului de apă grea de la Arak.
Complot în Orientul Mijlociu
Semnarea acordului nuclear și suspendarea sancțiunilor care au presat economia iraniană au fost clamate la Teheran drept o nouă eră. Președintele Hassan Rouhani vorbea în Parlament despre o nouă etapă a progresului. Chiar și asa, Iranul nu pare convins de bunăvoința Vestului. Tot Rouhani spunea că acordul și ridicarea sancțiunilor nu înseamnă că țara sa intenționează să aibă încredere în Statele Unite.
Tot în Noiembrie 2015, Occidentul primea noi critici dure de la Teheran. Politica SUA în Orientul Mijlociu, spunea liderul suprem, reprezintă o amenințare pentru ruși și iranieni. Ayatollahul Ali Khamenei cerea, în cadrul unei întâlniri cu Vladimir Putin, o consolidare a relațiilor bilaterale între cele două state.
Americanii, mai spunea atunci Khamenei în contextul conflictului sirian, au un complot pe termen lung pentru a domina întreaga regiune. Liderul suprem iranian argumenta că Statele Unite încearcă să atingă obiectivele militare eșuate în Siria prin mijloace politice, anume negocierile pentru pace.
Din nou, chestiunea scutului
Atitudinea Teheranului repune în discuție un subiect care, de fapt, nu ieșise niciodată din dezbatere, deși rușii voiau asta. Planul de achiziții militare desfășurat de Republica Islamică pune în dezavantaj principalul argument pe care Moscova îl folosește atunci când critică scutul american anti-rachetă din Europa Centrală și de Est.
Kremlinul susține că, din moment ce acordul nuclear iranian a intrat în vigoare – Teheranul reprezentând oficial principala amenintare pe care scutul trebuie să o combată –, atunci utilitatea programului dispare. Prin continuarea lucrărilor la bazele din Europa, printre care și cea de la Deveselu, în județul Olt, Kremlinul acuză SUA de intenții ostile mascate împotriva sa. Argumentul Alianței rămâne, însă, în picioare: capacitățile sistemului anti-rachetă nu sunt destinate sau direcționate împotriva Rusiei. Iar Iranul continuă să confirme acest fapt.
“Geografic și fizic e imposibil pentru sistem să doboare rachete intercontinentale ruse din siturile NATO din România sau Polonia. Capacitățile sunt prea limitate, numerele sunt prea mici și locația e prea la sud sau prea aproape de Rusia pentru a acționa astfel”, susține Alianța.
Iar în ce privește argumentul Moscovei cu privire la acordul cu Iranul, NATO îl respinge din două motive:
· Acordul iranian nu acoperă proliferarea tehnologiei rachetelor balistice, fapt diferit de capacitățile nucleare;
· Programul scutului defensiv nu e direcționat împotriva unei singure țări, ci e o asigurare în fața proliferării ca fapt general. Peste 30 de state au obținut sau încearcă să obțină tehnologie balistică.
Federația Rusă poate (și o va face) critica în continuare scutul anti-rachetă, însă prin afacerile cu tehnică militară pe care le face cu Iranul, Moscova oferă un fundament pentru continuarea proiectului anti-balistic dezvoltat de Statele Unite pe continentul european.
