Alianţa anti statu-quo

Alianţa siriano-iraniană es­te fundamentată pe interesul Teheranului și al Damascului de a răs­turna statu-quo-ul regional. Fără alianța cu Iranul, Siria nu ar pu­tea să aspire la dominarea Le­vantului, fiind mult prea slabă pentru a izbuti de una singură. Tot mai izolat, Iranul are şi el un singur aliat în Orientul Mijlociu pe care se poate baza – Siria. Ce­lelalte state arabe mari privesc cu teamă ambițiile hegemonice ale Teheranului. În plus, „Pri­mă­vara arabă“ a slăbit mult in­flu­en­ța Iranului, oferind publicului arab o paletă mai largă de op­ți­uni po­litice, dincolo de clasica di­lemă teocrație vs. autoritarism se­cular modernizator. Există chiar riscul ca evenimentele ce au de­butat în Tunisia, în decembrie 2010, să cu­prindă în curând și Iranul.

Până la evenimentele de acum un an, care le-au pus sub sem­nul întrebării, relațiile siriano-ira­niene erau cât se poate de strân­se. Sprijinul pentru or­ga­ni­za­ția Hez­bollah și adversitatea co­mu­nă față de Israel au oferit alianţei dintre cele două state liantul ide­al. Iranul folosește Siria ca țară tranzit pentru armele și munițiile destinate Hezbollahului libanez. Dar cooperarea în domeniul apă­rării și securității între cele două state nu se rezumă numai la spon­sorizarea Hezbollah. Iranul apro­vi­zionează Siria cu arme, muniții și tehnologie militară. În urma iz­buc­nirii revoltei populare din Si­ria, Teheranul a trimis membrii Cor­pului Gardienilor Revoluției Isla­mice pe post de consilieri pentru trupele loiale regimului lui Bashar al-Assad. Mai mult, Siria chiar ur­mează să construiască cu fon­duri iraniene o bază militară în La­takia, care să permită Te­he­ra­nului să sprijine mai bine Da­mascul. Prezența Corpului Gar­di­e­nilor Revoluției în Siria a fost con­firmată de capturarea unora din­tre aceștia de către rebelii sirieni. Iranul a cerut eliberarea imediată a acestora, susținând că cei ca­p­turați erau de fapt pelerini ne­înarmați.

Foarte probabila înlăturare a lui Ba­shar al-Assad de la putere va lipsi Iranul de unicul său aliat re­gional. De aceea, este important pentru Teheran ca regimul de la Damasc să rămână în picioare. Fără Siria, izolarea Iranului s-ar ac­centua și mai mult la nivel re­gional, iar rețelele de influență ale Teheranului din Irak sau ves­tul Afganistanului ar deveni vul­nerabile.