Pe aceeași temă
ONG-ul arata ca, de la criza economica din 2008, care a provocat neincredere in modelul economic occidental, Kremlinul a identificat oportunitati prin care isi poate spori influenta in cadrul celor trei mari puteri europene - Franta, Germania si Marea Britanie, care fac si obiectul acestei analize, conform HotNews.ro.
Astfel, Rusia si-a dezvoltat relatiile cu partidele anti-europene, de extrema dreapta sau stanga si cu liderii lor, iar aceasta influenta este articulata potrivit contextului istoric si cultural al fiecarei tari.
Scopul pe termen lung al acestor actiuni este sa transforme virtutile occidentale de deschidere si pluralitate in vulnerabilitati care pot fi exploatate.
Iar aceste actiuni incep sa dea roade: partidele anti-UE, sustinute de nemultumirile interne, castiga procente importante in alegeri; Marea Britanie a votat sa paraseasca UE; criza migrantilor, facilitata partial de interventia militara a Rusiei in Siria, divide statele europene; increderea in partidele traditionale si in presa este in declin.
Iata mai jos principalele directii de influenta identificate de Atlantic Council in primele trei puteri europene
Frantei - trei tabere pro-Rusia
Hexagonul este singurul stat dintre cele trei care are un partid de extrema dreapta, eurosceptic si declarat pro-rus.
Pentru relatii bune cu Moscova pledeaza si o parte a Republicanilor (dreapta) condusi de Nicolas Sarkozy, care au insa o pozitie mai nuantata.
In peisajul politic al Frantei exista trei tabere pro-Rusia: dreapta extrema, stanga extrema si Republicanii.
FN este singurul partid major de extrema dreapta care a acceptat deschis sprijin financiar din partea Rusiei. In 2014, a primit un imprumut de 9 milioane de euro de la banca ruseasca First Czech Russian Bank. In primavara lui 2016, Le Pen a cerut un credit suplimentar de 27 de milioane de euro pentru a pregati prezidentialele din 2017.
Extrema stanga este in general pro-rusa, dar si aici pozitiile sunt mai nuantate. Figura notabila este Jean-Luc Melenchon, un fost membru al Socialistilor care se pronunta pentru o relatie apropiata cu Rusia.
Republicanii sunt mai divizati in ceea ce priveste relatia cu Rusia, dar exista un grup distinct pro-Rusia in jurului fostului premier Francois Fillon, din care fac parte si fostul secretar de stat Jean de Boishue si Igor Mitrofanoff. Mai multe persoane din anturajul lui Nicolas Sarkozy precum Thierry Mariani, parlamentar, au sprijinit deschis pozitia Rusiei in criza ucraineana. Fostul premier Dominique de Villepin favorizeaza un al trend, in traditia lui De Gaulle, de balansare intre SUA si Rusia, dar fara a sustine deschis pozitia lui Putin.
Factiunile pro-Rusia din randul Republicanilor deriva in parte din conexiunile profunde cu reprezentanti ai marilor afaceristi care activeaza in Rusia, in special in industria Apararii (Thales, Dassault, Alstom), sectorul energetic (Total, Areva, Gaz de France), industria alimentara si a luxului (Danone, Leroy-Merlin, Auchan, Yves Rocher, Bonduelle), transporturi (Vinci, Renault) si banci (Societe Generale).
Din randul stangii, figuri pro-ruse sunt Jean-Pierre Chevenement, reprezentant special pentru relatiile cu Rusia la ministerul de Externe, si Pascal Terrasse, secretar general al Adunarii parlamentare a francofoniei.
Pe langa acestea, exista o foarte bine structurata retea de organizatii ale "societatii civile" si think tank-uri care promoveaza interesele Rusiei. Cel mai cunoscut este Institute for Democracy and Cooperation (IDC), condus de Natalia Narochnitskaya.
O alta componenta este diaspora ruseasca foarte puternica. Aici se remarca organizatia Dialogue Franco-Russe, condusa de Vladimir Yakunin, fost consilier al lui Putin.
Germania - sprijinul pentru partidele populiste
Agresiunea ruseasca in Ucraina s-a tradus printr-o pierdere fundamentala de incredere din partea Berlinului, arata Atlantic Council.
Campania de dezinformare a Rusiei in Germania si sprijinul pentru partidele populiste a marcat o noua etapa a degradarii relatiilor.
Dar Angela Merkel, care a sprijinit fara rezerve sanctiunile europene impotriva Rusiei, se afla sub o presiune puternica pe plan intern din cauza politicii liberale in privinta migrantilor si a atitudinii dure fata de Rusia.
Una dintre strategiile folosite cu succes de Rusia este recrutarea de lideri politici germani pentru proiecte energetice precum gazoductul Nord Stream.
La scurt timp dupa ce a parasit functia de cancelar, in 2005, Gerhard Schroder acceptat pozitia de sef al bordului proiectului ruso-german. Matthias Warnig, director executiv, a condus operatiunile Dresdner Bank in Rusia si a fost ofiter Stasi inainte de caderea Zidului Berlinului.
In ultimii 20 de ani, a fost creata o retea "prietenoasa Rusiei" de experti, ziaristi, politicieni si institutii de lobby. Aici se remarca German-Russian Forum (GRF), creat in 1993, si Petersburg Dialog (PD), fondat de fostul cancelar Gerhard Schroder si de Vladimir Putin in 2001.
German-Russian Forum este strans legat si partial finantat de companii active in Rusia. Consiliul de administratie este format din oameni de afaceri care au adeseori interese in Rusia, precum Bernhard Reutersbeger (EON AG), HansUlrich Engel (BASF), Hans-Joachim Gornig (GAZPROM Germania) sau fostul sef al cailor ferate rusesti Vladimir Yakunin.
Seful GRF este fostul premier al statului Brandenburg, social-democratul Matthias Platzeck.
"Pierdem acesti oameni care intotdeauna au privit spre Vest, prin intermediul sanctiunilor, care sunt percepute ca o pedeapsa de societatea ruseasca; prin respingerea dialogului pe picior de egalitate; prin aroganta, prin care credem ca avem valori mai bune; si prin dublul standard", spunea acesta, reluand practic tiparul tipic de comunicare al gruparilor pro-Rusia, asa numitul Putinversteher sau Russlandversteher.
******
In plan politic, actualul lider al SPD, vicecancelarul Sigmar Gabriel, a pus sub semnul intrebarii pozitia lui Merkel in privinta Rusiei si a pledat pentru ridicarea sanctiunilor economice.
Doua partide de opozitie - comunistii de la Die Linke si extrema dreapta Alternative fur Deutschland - cultiva relatii cu Rusia.
La fel ca Die Linke si AfD, miscarea anti-Islam PEGIDA prezinta Rusia lui Putin ca o alternativa la influenta SUA si la birocratii de la Bruxelles.
Mass-media ruseasca, precum Sputnik, RT si biroul german RTdeutsch sunt active in Germania. Ele coopereaza indeaproape cu ziaristii care sunt critici la adresa sistemului international dominat de SUA, precum Jurgen Elsasser, un adept al teoriilor conspirationiste.
Marea Britanie, ascensiunea fortelor populiste
Marea Britanie este mai putin vulnerabila la subversiunile Rusiei deoarece nu are o diaspora ruseasca puternica, nu are un trecut comunist iar britanicii sunt in mod traditional mai putini interesati de curentele politice extremiste.
Si totusi, in ultimii ani, ascensiunea fortelor populiste de stanga si de dreapta au oferit Rusiei o oportunitate de a se infiltra in peisajul politic al Regatului.
Fostul lider al UKIP, Nigel Farage, a criticat sanctiunile impotriva Rusiei si si-a exprimat public admiratia fata de presedintele rus.
Guvernul conservator condus de Theresa May este dedicat NATO si Aliantei Atlantice, dar exista zone de influenta prin finantari rusesti in partid, arata sursa citata.
Laburistii, principalul partid de opozitie, este condus de un adept al stangii dure, Jeremy Corbyn. Acesta promoveaza o agenda care aduce aminte de fostul candidat la prezidentialele din SUA Bernie Sanders. Pozitiile partidului, declarate sau nu, sunt anti-EU, anti-arme nucleare, anti-Israel si sceptice fata de NATO. In schimb, Rusia il sustine deschis pe Corbyn.
Partidul de extrema dreapta British National Party (BNP) se declara in mod deschis pro-Rusia, dar are un rol marginal.
Recomandarile Atlantic Council
UE ar trebui sa ia in calcul crearea unei forte de raspuns, care sa examineze legaturile financiare si politice dintre Kremlin si acesti factori de influenta
Guvernele nationale si UE ar trebuie sa impuna autoritatilor de reglementare sa penalizeze bancile care contribuie la spalarea de bani.
Schimbul de informatii financiare ar trebui incurajat intre SUA si UE
UE ar trebui sa incurajeze si sa finanteze societatea civila si presa care incearca sa expuna retelele de influenta ale Rusiei
ONG-urile care opereaza in UE ar trebui sa isi publice sursele de finantare
