Pe aceeași temă
Peste un milion de decese, cifra reală a victimelor COVID din Rusia
Datele cu privire la numărul real al deceselor din ultimii doi ani din Rusia, decese provocate de pandemia COVID, a fost unul controversat și marcat de informații incerte. Chiar și astfel, rapoartele inițiale arătau o rată a mortalității mai mare decât în alte zone ale lumii, scrie HotNews.ro
Pentru a oferi o imagine cât mai clară a situației, o echipă mixtă de cercetători din Austria, Rusia și Hong Kong a realizat cea mai detaliată analiză de până acum a cazurilor de decese înregistrate în Rusia pe perioada pandemiei. Specialiștii au luat în calcul nu doar variațiile regionale, ci și decesele care ar fi putut fi provocate de restricții, de amânarea operațiilor chirurgicale, de interzicerea deplasărilor șamd.
Conform noilor estimări, peste un milion de persoane și-au pierdut viața în perioada 2020-2022, ceea ce înseamnă o creștere cu 27-52% față de datele inițiale.
Peste 40% din populația planetei crede în vrăjitoare
Un studiu internațional care a cuprins date din 95 de țări și care acoperă un eșantion de peste 140.000 de persoane arată că mitul vrăjitoarelor este încă unul larg răspândit în rândul oamenilor. Astfel, studiul publicat în revista PLOS One arată că peste 40% din populația planetei este convinsă de existența vrăjitoarelor.
Este adevărat că datele sunt unele estimative, cu atât mai mult cu cât nu cuprind toate zonele lumii, dar o medie s-ar cifra în jurul acestor estimări. La fel de adevărat este faptul că diferențele regionale sunt unele majore. Spre exemplu, în Suedia, doar 9% dintre cei chestionați cred în existența vrăjitoarelor, comparativ cu 90% în Tunisia.
Practic, mitul vrăjitoarelor există în toate culturile lumii, dar convingerile legate de existența lor se estompează în rândul persoanelor cu un nivel superior de educație sau cu o situație economică stabilă. Pe de altă parte, numărul crește vertiginos în țări în care există populații cu un nivel scăzut în competența autorităților, cu o cultură conservatoare și un grad ridicat de sărăcie.
Dieta paleolitică era mult mai rafinată mai elaborată decât ne imaginam
O idee larg răspândită cu privire la oamenii preistorici, fie ei Homo sapiens, fie Omul de Neanderthal, era aceea că, deși aveau o hrană mixtă, ei erau în general carnivori. Mai mult, dieta lor se restrângea la metode primitive, simple, de a găti carnea sau planetele consumate. Spre exemplu, simpla lor expunere asupra unui foc sau, ocazional, fierberea.
Ideea este una falsă, se arată într-un studiu recent publicat în revista Antiquity. Mai degrabă, oamenii din trecut erau mult mai rafinați atunci când venea vorba de gătirea hranei decât ne imaginăm noi. Noile date sunt susține de descoperirile de dată recentă din peștera Shanidar din Irak, o peșteră faimoasă pentru inventarul extrem de bogat oferit încă din anii `50 și până în prezent.
Mai exact, în nivelurile stratigrafice care au oferit resturi fosile neanderthaliene, unele care depășesc vârsta de 70.000 de ani, au fost identificate resturi carbonizate de plante care fuseseră măcinate amestecate cu apă transformate într-un amestec folosit pentru a condimenta carnea.
Este vorba despre muștar și fistic sălbatic, despre măzăriche sau mazăre sălbatice, plante care au un gust mai degrabă amar dar care, în bucătăria modernă, dacă sunt înmuiate, decojite și tratate termic, pot avea un gust bun. Ei bine, se pare că neanderthalienii nu doar că descoperiseră aceste practici, ba le-au și folosit timp de zeci de mii de ani. Practic, gastronomia și practicile culinare au origini cu mult mai vechi decât își imaginase cineva.
O exoplanetă de dimensiuni colosale a fost identificată la doar 200 de ani lumină de Terra
Botezată TOI-1075b, o nouă planetă solidă, descoperită la circa 200 de ani lumină de Terra, este una dintre cele mai mari planete de acest tip descoperite vreodată. Cu o masă de aproape 9,95 mai mare decât cea a Pământului, TOI-1075b are o densitate de 9,32 grame pe centimetru cub, față de 5,51 grame pe cm cub, densitate Terrei, dare care o fac un candidat ideal pentru a fi o planetă solidă, de genul Terrei, al lui Mercus, Venus sau Marte.
Planeta se află la o distanță foarte mică față de steaua sa, ea orbitând-o în doar 14,5 ore. Iar asta înseamnă că șansele ca planeta să aibă o atmosferă bogată în hidrogen sau heliu sunt extrem de reduse. Mai degrabă, date fiind temperaturile uriașe de la suprafața sa, este foarte posibil ca TOI-1075b să fie o planetă cu o suprafață formată din magmă lichidă, iar atmosfera sa să fie formată din vaporii produși de roca vaporizată.
TOI-1075b este, în opinia astronomilor, un candidat ideal pentru a studia formarea așa numitelor super-pământuri dar și a modului în care o exoplanetă de acest gen își poate pierde atmosfera.
