Insuportabila usuratate a fondurilor europene in politica bulgara

Cosmina Tanasoiu | 02.12.2008

Pe aceeași temă

In istoria integrarii europene, fondurile structurale, de coeziune sau de preaccedere au fost surse de crestere economica (un stat membru poate primi fonduri europene pana la 4% din PIB) pentru guvernele statelor responsabile (vezi Irlanda si Spania) si de dureri de cap pentru Uniunea Europeana, de frustrare pentru statele net contributoare la buget (de la Germania la Suedia sau Olanda), legat de cazul statelor membre care au tratat cu lejeritate distributia si monitorizarea folosirii acestora (vezi Grecia si tarile est-europene). De-a lungul timpului, aceste probleme au motivat reforma politicii regionale si a politicii bugetare si dezvoltarea bazei legale a acestora (de exemplu, introducerea "clauzei de loialitate", care obliga statele membre sa considere abuzul de fonduri europene sub aceeasi incadrare judiciara ca si abuzul de fonduri publice nationale; crearea unitatii antifrauda, OLAF). Noile state membre si guvernele acestora, unele mai mult ca altele, par a functiona sub impresia ca fondurile europene sunt o obligatie, o datorie a Uniunii, a statelor bogate, catre noile state, mai sarace. Cazul Bulgariei trezeste, insa, la realitate: fondurile europene nu sunt cadouri ale Bruxellesului, ci responsabilitati ale guvernelor nationale.
Comisia Europeana anunta pe 25 noiembrie ca Bulgaria va pierde 220 de milioane din fondurile europene din cauza semnelor de intrebare care exista asupra posibilitatilor de frauda si proasta administrare a acestora. Acestea sunt fonduri Phare ramase nefolosite la momentul aderarii Bulgariei la Uniunea Europeana, motiv pentru care Bulgariei i-a fost permis sa continue sa le foloseasca. In februarie, Comisia a inghetat aceste fonduri din cauza potentialului de folosire frauduloasa a acestora si a lipsei de management financiar responsabil. Anuntul ca aceste fonduri nu vor fi dezghetate inainte de 30 noiembrie, care, conform regulilor Phare, este termenul limita la care Bulgaria poate aloca bani pentru proiecte individuale (bani care nu pot fi alocati atata vreme cat timp fondurile sunt inghetate), blocheaza de facto accesul la cele 220 de milioane de euro. Bulgaria devine astfel prima tara europeana care pierde fonduri din acest motiv. In acelasi timp, Bulgaria poate pierde si mai multe fonduri europene daca nu reuseste sa contrazica motivele de ingrijorare ale Uniunii, in general, si ale Comisiei Europene (responsabila pentru alocarea fondurilor si pentru monitorizarea folosirii lor), in particular.

"Bruxellesul e de vina!"

Paradoxal, pierderea fondurilor Phare de catre Bulgaria nu vine ca rezultat al activarii clauzei de salvgardare (desi poate duce la activarea acesteia), ci ca urmare a faptului ca guvernul bulgar nu si-a facut temele in ceea ce priveste politica regionala. Introducerea clauzelor de salvgardare arata, la vremea respectiva, ca Uniunea Europeana voia sa pastreze un element de presiune asupra noilor state membre care nu indeplineau la momentul aderarii, si inca nu indeplinesc, criteriile de aderare. Politica Uniunii in procesul aderarii a fost una de "stick-and-carrott" si cum, prin acceptarea Romaniei si a Bulgariei ca state membre, Uniunea pierdea cel mai important factor de presiune asupra celor doua guverne, anume aderarea ca atare, Comisia Europeana pastra, ca ultim factor de presiune, perspectiva taierii fondurilor si inghetarea votului in Consiliu. Uniunea Europeana pare, insa, a nu fi luat in considerare ca actorii cei mai capabili sa-si penalizeze tara raman, pana la urma, actorii nationali. Aceasta este o constanta a politicului in Europa de Sud-Est.
De-a lungul toamnei, dar mai ales in noiembrie, guvernul bulgar a facut eforturi (mai ales mediatice, prin ministrul Integrarii, Gergana Grancearova) de a arata ca ia masuri anticoruptie si se razboieste cu crima organizata, un subiect care a pus Bulgaria pe prima pagina a ziarelor nu doar in Europa, dar si in SUA. Cu o singura exceptie (trei ani probatie si suspendarea dreptului de a ocupa functii publice pentru deturnarea fondurilor obtinute de la programul Leonardo da Vinci pentru uz personal; cazul fiind semnalizat de sectia anticoruptie a Comisiei Europene, OLAF), asaltul mediatic nu s-a transferat inca in verdicte legale, in ciuda faptului ca exista multe investigatii incepute (de exemplu, evaziune fiscala in cazul raportarii TVA in valoare de 10 milioane de leva de catre companii cu sediul in Plovdiv care vindeau si revindeau proprietati la preturi de specula) si cateva procese pe rol (pentru frauda a fondurilor europene, in special Sapard). Procurorii dau vina pe judecatori (care cauta orice justificare, de la lipsa de evidenta, documente incomplete, la capul de acuzare, pentru a reintoarce cazul procurorilor), judecatorii dau vina pe procurori (pentru graba, acuzatii nejustificate). Aflat in vizita la Sofia pe 17 noiembrie, un reprezentant al Comisiei Europene declara ca Uniunea Europeana va masura rezultatele reformelor in justitie prin sentintele care vor fi date in urmatoarele patru-cinci luni.
Anuntul Comisiei Europene si perspectiva pierderii fondurilor a reorientat dezbaterea de la reforma judiciara si crima organizata la capacitatea administrativa si la coruptie. In procesul de aderare, capacitatea administrativa a jucat rolul rudei sarace prin comparatie cu celelalte criterii de la Copenhaga, de la statul de drept la economia functionala de piata. Pentru multi analisti politici, capacitatea administrativa era un dezastru in asteptare, fiindca procesul de absorbtie a fondurilor structurale depinde direct de capacitatea administrativa a unui stat membru (crearea de institutii, existenta personalului calificat capabil sa propuna proiecte). Statele membre sunt responsabile pentru crearea de agentii independente care aloca si monitorizeaza fondurile europene la nivel national. Create de guvernele nationale, agentiile sunt apoi certificate de Comisia Europeana pe criterii de audit, calitatea personalului, transparenta. In cazul Bulgariei, Comisia Europeana ramane neconvinsa ca guvernul bulgar, in cazul in care ar primi fonduri, ar fi capabil sa "urmareasca neregularitati" in alocarea acestora sau sa penalizeze "frauda si conflictele de interese". Comisia Europeana este, de asemenea, ingrijorata de "calitatea si cantitatea personalului" numit de autoritatile bulgare sa administreze banii. Desi guvernul bulgar a promis sa imbunatateasca felul in care fondurile sunt administrate, Comisia Europeana considera ca "majoritatea masurilor sunt doar promisiuni proiectate in viitor". Se pare ca tactica promisiunilor pentru viitor, pe care care s-a bazat strategia de aderare a Bulgariei, fara substanta in prezent, nu mai functioneaza.

Avertismente timpurii

Guvernul bulgar nu ar trebui sa se pretinda surprins. Inca din primavara, Bruxellesul semnaliza cu ingrijorare inabilitatea guvernului de la Sofia de a introduce masuri anticoruptie, de a se ocupa de crima organizata si de a introduce reformele in justitie. Ca urmare, raportul din vara al Comisiei Europene continea penalizari (inghetarea fondurilor ISPA). Acestea nu satisfaceau asteptarile societatii civile si ale votantului de rand. Contrar fenomenului politic din Europa de Vest, unde cetateanul se asteapta ca guvernul national sa supervizeze Bruxellesul (perceput ca nondemocratic, birocratic, legiferand fara cunostinta directa a necesitatilor la nivel national), in Europa de Est si cu atat mai mult in Romania si Bulgaria, asteptarea este ca Bruxellesul sa supervizeze guvernul national (perceput ca fiind corupt, incorijibil, reprezentand interese de grup, si nu nationale). Ca si in Romania, reactiile la raportul Comisiei, la vremea respectiva, au fost unele de dezamagire ("penalizarile trebuiau sa fie mai mari", "guvernul trebuia sa fie scuturat mai tare", "daca nu Bruxellesul, atunci cine?"). Reactia guvernului de la Sofia, atunci, a fost una de dribling: "nu e vina Sofiei, e vina Bruxellesului", culpabil de a vedea doar nereusitele, nu si progresele. De data aceasta, pozitia guvernului bulgar este ca masura nu se bazeaza pe motive concrete si ca, la urma urmei, niciun stat membru nu poate sa spuna ca nu se confrunta cu coruptia. Vicepremierul bulgar responsabil cu absorbtia fondurilor europene, Meglena Plugchieva, a anuntat trimiterea unei scrisori oficiale Comisiei Europene, cerand argumente concrete si explicatii pentru suspendarea fondurilor, o masura pe care o considera neconstructiva intr-o perioada de criza financiara. Guvernul de la Sofia nu pare sa inteleaga ca fondurile europene nu sunt bani imprimati in subsolul cladirilor din Bruxelles, ci contributii ale tarilor membre, mai precis taxele cetatenilor statelor membre, in fata carora guvernele trebuie sa justifice de ce, tocmai intr-o perioada de criza financiara, guvernul german, de exemplu, ca net contributor la bugetul european, permite folosirea acestor bani de catre guverne incapabile sa asigure folosirea lor nefrauduloasa. Prin urmare, guvernele statelor membre net contributoare preseaza Comisia Europeana asupra monitorizarii fondurilor.
Ca guvernul de la Sofia este nelinistit este de inteles. Problema Bulgariei nu este una limitata la fondurile Phare. In joc nu sunt doar cele 220 de milioane. In 2008, Comisia Europeana a inghetat mai multe fonduri: 36 de milioane din fondul Facilitarea Tranzitiei (un fond postaderare pentru capacitatea institutionala, care va fi pierdut daca nu va fi dezghetat pana in decembrie 2009), 115 milioane din ISPA, 121 de milioane pentru dezvoltarea agriculturii. Daca aceste fonduri nu vor fi dezghetate pana la sfarsitul lui 2009, ele vor fi pierdute. Comisia Europeana are, de asemenea, optiunea de a suspenda fondurile structurale alocate Bulgariei ca stat membru, si anume 11 bilioane de euro pe perioada 2007-2013.
Anuntul pierderii fondurilor Phare a ridicat tensiunea politica si febra electorala la Sofia. Guvernul Stanisev, responsabil mai mult pentru stagnare decat pentru reforma, este vulnerabil, fiind o coalitie stranie stanga-dreapta-centru care se mentine, mai ales, datorita faptului ca opozitia este slaba si ca partidele din coalitie nu au motive sa doreasca alegeri anticipate. Primarul populist al Sofiei, Boyko Borisov, liderul noului creat partid GERB, care a castigat alegerile europene si care se plaseaza in topul optiunilor bulgarilor, dar care nu este reprezentat in parlament, neexistand la momentul ultimelor alegeri, nu a pierdut vremea in a cere demisia guvernului. Nereusitele in politica europeana pun, deci, sub semnul intrebarii existenta guvernului Stanisev. Cum perspectiva pierderii alegerilor este mult mai capabila sa convinga guvernul ca trebuie sa actioneze decat pierderea fondurilor, se poate spera ca guvernul se trezeste din somnolenta. Sau ca un potential guvern Borisov ar fi capabil de reforma, nu doar de discurs. Experienta de pana acum a politicii bulgare nu da, din pacate, motive de optimism.

(Subtitlurile apartin redactiei)

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22