Pe aceeași temă
La 7 mai s-a împlinit un an de când Dmitri Medvedev a devenit preşedinte al Rusiei. Declaraţiile sale privind libertăţile cetăţeneşti, reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei păreau să anunţe un nou „dezgheţ“. Însă aşteptările pe care le trezise nu s-au împlinit. „Realizările“ sale, îndelung comentate de presa democrată rusă şi de media internaţională, se reduc la un interviu tern oferit publicaţiei Novaia gazeta, cunoscută pentru atitudinea sa critică la adresa puterii, la o întâlnire de 3 ore cu activiştii pentru drepturile omului, cărora li s-a adresat cu „dragi colegi“, şi la blogul personal, unde se pot citi opinii critice despre mersul lucrurilor în Rusia. Mai sunt o seamă de zvonuri despre ceea ce presa moscovită a botezat „războiul aparatelor“, adică despre lupte de culise care s-ar duce între echipa de la Kremlin şi cea a premierului Putin.
Ultimele iluzii privind îndulcirea regimului autoritar au fost spulberate de noul proces intentat lui Mihail Hodorkovski, oligarhul care a îndrăznit să-l înfrunte pe Putin, condamnat la 8 ani închisoare, şi de falsificarea alegerilor pentru postul de primar al oraşului Soci.
Singurul succes al lui Medvedev este modificarea Constituţiei, prin prelungirea mandatelor preşedintelui, de la 4 la 6 ani, şi deputaţilor de la 4 la 5 ani. Astfel, Putin s-ar putea întoarce la Kremlin în 2012 şi conduce Rusia până în 2024. La acea dată, Putin va avea 72 de ani. Cu patru ani mai puţin decât a avut Brejnev când a murit.
