Pe aceeași temă
Polonezii au avut de ales viitorul președinte al țării între primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, de la Coaliția Civică de centru de guvernare, și Karol Nawrocki, susținut de principalul partid de opoziție, conservator, Lege și Justiție.
Conform Comisiei Electorale Naționale, diferența dintre cei doi este de sub un procent și prezența la vot a fost de peste 72%.
Victoria lui Karol Nawrocki va influența puternic direcția politică a țării în relația cu Uniunea Europeană, SUA și vecinătatea estică.
Participarea civică record la prezidențialele de anul acesta a depășind-o pe cea obținută în turul doi al alegerilor din 1995, când Aleksander Kwaśniewski l-a învins pe legendarul lider sindical anti comunist Lech Wałęsa. Atunci, prezența la vot a fost de 68,23%.
„Victoria lui Nawrocki este o lovitură majoră pentru guvernul de coaliție condus de Donald Tusk și este de așteptat să prelungească actualul impas politic din țară, precum și să complice poziția țării în Europa. Rezultatele vin după o schimbare dramatică de situație, având în vedere că primul sondaj la ieșirea din urne, publicat chiar la închiderea secțiilor de votare, sugera o victorie la limită pentru Trzaskowski, cu 0,6 puncte procentuale, determinându-l să declare victoria.
În timpul unei campanii aprige și adesea tensionate din ultimele săptămâni, cei doi candidați au oferit viziuni foarte diferite asupra Poloniei, iar rezultatul cursei va avea implicații enorme pentru viitorul politic al țării, având în vedere capacitatea președintelui de a respinge legislația guvernamentală”, scrie The Guardian.
Deși rolul prezidențial este în mare parte ceremonial, acesta are o anumită influență asupra politicii externe și de apărare, precum și puterea critică de a pune veto pe o nouă legislație. Acest veto prezidențial poate fi anulat numai cu o majoritate de 60% în parlament, pe care guvernul Tusk nu o are.
”Forțele naționaliste din Europa și din Statele Unite l-au încurajat pe dl Nawrocki. Dl Trump l-a susținut, la fel ca prim-ministrul Viktor Orban din Ungaria și George Simion, un politician de dreapta din România care a pierdut recent alegerile prezidențiale”, scrie și The New York Times.
