Moartea lui Kennedy și Lumea Teoriilor Conspirației

E.b. | 08.11.2017

La patruzeci și cinci de ani după asasinarea lui John F. Kennedy, comunitatea de informații a SUA a deblocat într-un final dosarele sale despre moartea lui.

Pe aceeași temă

  

Mai jos puteţi citi un articol de George Friedman, consultant şi analist politic, fost ofiţer de informaţii, fondatorul și CEO al companiei private de informatii STRATFOR, publicat de geopoliticalfutures, citat de Agerpres.

 

Doar că nu a deblocat toate dosarele — a făcut apel urgent la președinte să rețină anumite dosare. 

 

Agențiile de informații au spus că dosarele conțin materiale foarte sensibile ce ar afecta securitatea națională și că au nevoie de timp să revizuiască și să înlăture informațiile acestea. Dat fiind faptul că știau de la început că dosarele vor fi deblocate într-o zi, și știau de ani când va veni acea zi, cererea a fost de două ori extraordinară: În primul rând, că la mai bine de jumătate de secol după asasinat încă exista material așa de sensibil încât trebuia reținut, iar în al doilea rând că nu a fost identificată toată informația critică până acum.

 

Acesta este punctul în care o persoană rezonabilă ar presupune că ceva nu este în regulă. Comunitatea de informații dorește ca publicul să creadă materialul este foarte sensibil și că există o complexitate în eliminarea acelei informații care este peste înțelesul publicului. Publicul duce asta la o concluzie logică: comunitatea de informații ascunde ceva important. Speculațiile cresc despre ce anume este acel ceva. Și de ce nu? Asta este ceea ce se cheamă o teorie a conspirației, și oricine subscrie teoriilor conspirațiilor este descris în mod normal ca "dement".


Întrebări rezonabile


Și totuși există întrebări rezonabile ce trebuie întrebate despre asasinarea lui Kennedy — misterul care a început totul — dar și în alte cazuri. Permiteți-mi să dau două exemple.

 

Lee Harvey Oswald a fugit în Uniunea Sovietică. Sovieticii l-au trimis la Minsk pentru a lucra într-o fabrică de radiouri. Cât era acolo a cunoscut-o pe Marina, care locuia cu unchiul ei, colonel în MVD, aripa de securitate a Ministerului Sovietic de Interne. S-a căsătorit cu ea la șase săptămâni după ce a cunoscut-o, iar apoi a aplicat pentru o viză de ieșire din Uniunea Sovietică și a primit-o pentru Marina și pentru el. Asta într-o perioadă în care vizele de ieșire din Uniunea Sovietică erau la fel de rare ca dinții de găină. Totuși, nepoatei unui colonel MVD i-a fost permis să se căsătorească cu un dezertor american și să plece cu el deoarece el era nesatisfăcut cu viața în Uniunea Sovietică. La întoarcerea în SUA, familia Oswald aparent nu a fost interogată pe îndelete.

 

James Earl Ray, cel ce l-a împușcat pe Martin Luther King Jr., era un evadat care își petrecuse mare parte din viață în închisoare. Între evadare și asasinat, obținuse o mașină și călătorise. După asasinat, s-a dus în Canada, unde, pe lângă un pașaport american, obținuse și un pașaport canadian. Multe dintre raporte spun că a fost găsit cu 10,000 de dolari la el. După toate datele, Ray nu era cel mai deștept om de pe planetă, iar obținerea de pașapoarte false sub alte nume necesita niște istețime. Eu aș avea dubii și că a mai avut în întreaga lui viață anterioară 10,000 de dolari asupra lui.

 

Dacă aceste date sunt adevărate — și par a fi, conform raportului Comisiei Warren și rapoartelor publicate despre Ray — atunci ridică semne de întrebare ce ar trebui rezolvate de comunitatea de informații la jumătate de secol după fapte. Poate că investigațiile nu au putut găsi răspunsuri, sau poate poveștile oficiale — ciudate cum par — sunt adevărate. Ce este clar este că modul comunității de informații de manevrare a teoriilor conspirației — refuzate cu dispreț dar fără a oferi vreun fel de răspuns — nu contribuie credibilității comunității.

 

Găsesc explicația ucigașului singur insuficientă în ambele cazuri, dar pentru mine comunitatea de informații nu îmi pare angajată într-o mare conspirație — doar par aiuriți. Doar când iau în considerare că persoanele în pozițiile acelea nu sunt aiuriți umplu golurile cu speculație. Permiteți-mi să afirm emfatic că este posibiul să nu am nicio idee despre ce vorbesc. Dar dat fiind ceea ce cred că știu, nu sunt lucruri nerezonabile de întrebat.

 

Securitatea națională

 

Începând cu abordarea asasinării lui Kennedy, comunitatea de informații a făcut rău substanțial stabilității Statelor Unite. A creat, în mod sistematic, senzația că știe mai mult decât spune despre asasinat, unul din cele mai traumatice evenimente din istoria americană. Există o contradicție în a spune publicului că Oswald era un atacator singur dar că dezvăluirea tuturor detaliilor ar fi periculoasă. Dacă a operat singur, nu poate fi ceva foarte important de dezvăluit: L-a împușcat pe președinte și gata. Dar atunci de ce secretele?

 

Senzația de mister pe care comunitatea de informații a generat-o cu privire la moartea lui Kennedy s-a răspândit la alte asasinate. Dacă există un adevăr ascuns în asasinatul lui Kennedy, de ce nu și în moartea lui King patru ani mai târziu? Dacă nu putem avea încredere în ce se spune despre acele morți, ar trebui să avem încredere în ce ni se spune despre 11 septembrie? Și dacă suntem în dubiu cu privire la acele lucruri, poate atunci Donald Trump este un spion rus sau Hillary Clinton lucra pentru saudiți. Asasinarea lui Kennedy a devenit fundația unei viziuni asupra lumii în care adevărul este ascuns iar "realitatea" este o iluzie. Credința că suntem mințiți a venit de la marginea societății înspre mainstream. Iar comunitatea de informații, intenționat sau nu, a alimentat mișcarea.

 

Este slujba comunității de informații să găsească secrete și să protejeze metodele prin care le-a colectat. Dar nevoia de a proteja secrete și surse poate părea o încercare de a ascunde modul în care funcționează lumea de public, sau chiar să facă publicul să creadă că adevăratul secret este că această comunitate își folosește secretele pentru a acumula putere pentru sine. Asta poate fi respins ca vorbe de nebun doar până când punctul de vedere se legitimează. "CIA nu comentează operațiunile sale" în mare se traduce cu "vezi-ți de treaba ta" și poate să facă publicul să presupună că guvernarea nu mai este în mâinile poporului. Iar asta, într-un final, va destabiliza țara.

 

Credința că există o lume secretă ce o guvernează pe cea pe care o vedem, o lume ce este în afara controlului nostru, este fatală democrației. Comunitatea de informații are ca scop principal "să mențină, protejeze și să apere Constituția Statelor Unite împotriva tuturor dușmanilor, externi sau interni". În acest punct al istoriei, cea mai mare primejdie a Constituției este convingerea crescândă că guvernul nu este de încredere deoarece ascunde adevărul: democrația a fost înlocuită de puteri secrete.

 

Comunitatea de informații este mult mai preocupată cu securitatea operațiunilor în străinătate decât cu starea democrației americane. Astfel că perpetuează credința că există o realitate înfricoșătoare în spatele asasinării lui Kennedy prin insistența că dezvăluirea tuturor dosarelor ar afecta securitatea americană. Dar securitatea națională are legătură și cu Constituția, iar republica nu poate rezista dacă publicul nu are încredere în guvern. În acest moment, protecția operațiunilor clandestine din lume s-ar putea să nu fie la fel de importantă ca repararea clivajului dintre publicul și guvernul american. Comunitatea de informații trebuie să se uite în jur în propria țară și să recunoască faptul că "ai încredere" în acest moment al istoriei doar va crește neîncrederea și va zgudui țara și mai mult.

 

Asta, în mod evident, nu este ceva ce comunitatea de informații va rezolva de una singură. Aleșii trebuie să facă asta, ceea ce înseamnă că publicul trebuie să aleagă lideri de încredere. Dar când jumătate din electorat crede că președintele are legături cu Rusia și cealaltă jumătate crede că "statul ascuns" încearcă să îl distrugă, nu pare probabil ca asta se va întâmpla. Calea neîncrederii ce a început în 1963 și care a înflorit într-o cultură de frică și dezgust este baza problemei. Cererea comunității de informații ca dosarele Kennedy să nu fie dezvăluite total este încă un mic pas pe un drum periculos.  

 

George Friedman 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22