Pe aceeași temă
Lazar Comanescu si-a incheiat recent vizita in Republica Moldova, starnind comentarii contradictorii. "Ratoiala", "dezghet", "pantomima diplomatica", "tacerea ministrilor" si "au gasit limba comuna" sunt doar cateva dintre cuvintele utilizate de jurnalisti pentru a descrie vizita ministrului de Externe de la Bucuresti.
Relatiile moldo-romane pot fi usor caracterizate "traditional proaste", daca privim din perspectiva ultimilor 15 ani. Evident, traditia a fost intrerupta in timp, dar a ramas in linii mari valabila si acum. In general, politica externa a Republicii Moldova a inregistrat in acesti ani fluctuatii permanente si nu doar in relatiile cu Romania, dar si cu ceilalti actori de pe scena internationala. Romania, totusi, prezinta interes pentru Republica Moldova atunci cand poate promova interesele occidentale ale Chisinaului. De aici si prieteniile de moment cu presedintele Traian Basescu sau cu georgianul Mihail Saakasvili sau ucraineanul Viktor Iuscenko, care se produc pe fundalul unor relatii mai proaste cu Rusia sau al unor alegeri din Republica Moldova. Astfel, presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a declarat la inceputul acestui an ca tara sa este ostaticul jocului geopolitic al marilor puteri, subscriind filosofiei locale de a-si ajusta linia politica interna si externa dupa interesele actorilor dominanti.
Filosofia de "ostatic" este acum vizibila in relatia cu Rusia. Politica Partidului Comunistilor din Republica Moldova (PCRM), aflat la guvernare din 2001, a fost dintotdeauna sa-si lase o optiune de rezerva. Acest fapt explica initierea de catre presedintele Voronin in 2005 a unor consultari cu Vladimir Putin, la doi ani de cand relatiile cu Rusia s-au racit, in urma refuzului liderului de la Chisinau de a semna Memorandumul Kozak, de reglementare a crizei transnistrene. Relatia cu Rusia a ajuns sa domine agenda contactelor Republicii Moldova cu Romania, NATO si, partial, cu Uniunea Europeana. Presedintele Voronin a inceput, astfel, inca in 2005, pregatirile pentru campania electorala din 2009, in care tema solutionarii conflictului transnistrean va domina agenda.
Comunistii de la Chisinau, dorind sa utilizeze subiectul transnistrean in scopuri electorale, au incercat sa negocieze direct cu Moscova. Liderii moldoveni au racit relatia cu Bucurestiul poate datorita unor sugestii de la Moscova, conform carora dialogul transnistrean va fi reluat doar atunci cand Republica Moldova va prezenta asigurari ca nu se va uni cu Romania, adica prin semnarea de catre Romania a Tratatului de baza si a Tratatului de frontiera.
Miza electorala era urmatoarea - Chisinaul propune Moscovei un pachet de documente prin care separatistii rusi de la Tiraspol vor obtine veto in parlament si in subiecte de securitate internationala, integrare europeana si alte subiecte de politica externa, dar si interna. In schimb PCRM organizeaza alegeri cu participarea macar de forma a transnistrenilor si le castiga. Chisinaul spera sa obtina si sustinerea mediatica a Moscovei, prezenta masiv in Republica Moldova. Astfel, printre moldoveni, "primul canal" al televiziunii ruse este cel mai vizionat, cu o incredere de peste 90% in randurile populatiei din Moldova, iar prim-ministrul rus Putin si actualul presedinte Dmitri Medvedev se bucura in Republica Moldova de o popularitate de peste 70%, adica aproape de doua ori mai mare decat cea a presedintilor Voronin sau Basescu. Fara indoiala, comunistii ar putea sa cedeze Moscovei in schimbul unor declaratii pozitive despre Vladimir Voronin si PCRM din partea lui Putin si Medvedev facute la televiziunea rusa, atat de credibila in Moldova. Printre conditiile puse de Moscova se afla racirea relatiilor cu Romania si semnarea tratatelor de baza si de frontiera.
Asa s-ar putea explica de ce Chisinaul a recurs in ultimul timp la conditionarea semnarii Conventiei privind micul trafic de frontiera de semnarea ambelor tratate. Argumentul este slab, pentru ca Romania a recunoscut Republica Moldova inca in 1992 in frontierele sale de acum. Problema Chisinaului este ca Federatia Rusa nu a raspuns in niciun fel, se pare, propunerilor venite din Moldova. Mai mult, Rusia pune noi conditii pentru a reveni la masa de negocieri. De obicei, in solutionarea conflictului transnistrean, Moscova cere Tiraspolului sa spuna ceea ce rusii cred, dar nu pot declara oficial. Astfel, separatistii au cerut Chisinaului sa semneze un Tratat, prin care este recunoscuta existenta a doua state - Republica Moldova si Republica Moldoveneasca Nistreana. Acest scenariu nu a fost luat in calcul la Chisinau.
Liderii PCRM nu mai sunt credibili la Moscova, dupa refuzul lor de a semna Memorandumul Kozak. De altfel, presa de la Chisinau afirma ca Rusia investeste deja in alte personalitati politice din Republica Moldova. Inca in luna iunie a acestui an se relata despre reactivarea unor organizatii sustinute de Moscova. In iunie a fost anuntata crearea a doua organizatii prorusesti, cea mai importanta fiind "Prietenii Rusiei", in care a fost cooptat fostul prim-ministru al Republicii Moldova Vasile Tarlev, cu un rating de popularitate inalt in Moldova, dar si Mihail Formuzal, liderul regiunii autonome Gagauze, din sudul Republicii Moldova, care afiseaza tendinte de separatism.
Intr-un asemenea context, Republica Moldova isi va modifica relatiile cu Romania cat de curand se poate. Vizita ministrului Lazar Comanescu este tocmai un asemenea semnal, de vreme ce vizita a fost initiata chiar de Chisinau. Intr-adevar, in lipsa unei reactii pozitive a Moscovei, Partidul Comunistilor de la Chisinau, in traditionala sa maniera, isi cauta din nou o portita de scapare prin incalzirea relatiilor cu Bucurestiul. Insa nu trebuie sa intelegem ca autoritatile de la Chisinau sunt disperate si vor cadea ca marul copt in mainile Bucurestiului. Relatiile pe care Republica Moldova si le-a construit cu statele baltice, in particular Lituania, ii permit sa negocieze direct si putem spune cu relativ succes cu Uniunea Europeana, fara Romania. Poate si imaginea proasta europeana a unui stat certaret cu vecinii i-a motivat, eventual inconstient, pe oficialii moldoveni sa-si repare din imagine, dar nu si din interese - acestea raman neschimbate pentru alegerile din 2009. E posibil ca acum Chisinaul sa "sperie" Rusia cu o relatie mai buna cu Romania, in acelasi timp incercand sa obtina de la Bucuresti semnarea acestor doua tratate in speranta sa "imbuneze" Moscova.
