Pe aceeași temă
Oficialul american a recunoscut că Beijingul este foarte aproape, din acest punct de vedere, de un „moment Sputnik”, cu referire la momentul în care, în timpul Războiului Rece, sovieticii i-au depășit pe americani și au reușit să lanseze primul satelit (Sputnik) pe orbita terestră, în 1957, informează Bloomberg.
De asemenea, adjunctul lui Milley, generalul John Hyten, a calificat drept „uluitoare” progresele pe care China le face în domeniul armelor hipesonice și că există riscul ca Beijingul să depășească atât SUA cât și Rusia în această privință, informează CNN.
Rachetele hipersonice reprezintă subiectul central al noii curse a înarmărilor între SUA și China. Conform Financial Times, progresele Chinei în domeniul armelor hipersonice „au luat prin surprindere serviciile secrete americane”, după ce China a reușit să testeze o astfel de armă în luna august a acestui an.
Beijingul ar fi lansat pe orbita terestră o astfel de rachetă, cu capacitate nucleară. Racheta a înconjurat Pământul înainte de a coborî către ţinta sa, pe care a ratat-o însă cu peste 32 de kilometri.
În cazul SUA, programul de dezvoltare de noi rachete hipersonice destinate armatei SUA a înregistrat săptămâna trecută un eșec, după lansarea eșuată a unei rachete purtătoare, care urma să lanseze ulterior o rachetă hipersonică.
Rachetă hipersonică americană. Concept grafic, 2020: Foto: Profimedia Images
Ce sunt, mai exact, armele hipesonice
Rachetele hipersonice mai sunt denumite și „vehicule” ori „planoare hipersonice” deoarece, spre deosebire de rachetele balistice clasice, nu au o traiectorie predeterminată (balistică). În schimb, ele pot „plana” cu viteze de peste cinci ori mai mari decât cea a sunetului (circa 6.200 de kilometri/oră) și chiar executa, teoretic, manevre evazive.
Armele hipsersonice se împart în două mari categorii: „planoare” și rachete hipersonice „de croazieră”. În prezent, principalele puteri militare ale lumii se concentrează pe realizarea și perfecționarea armelor din prima categorie: „planoarele hipersonice”.
„Planoarele hipersonice” sunt lansate cu ajutorul unei rachete clasice și transportate astfel până în straturile superioare ale atmosferei, de unde sunt apoi lansate asupra țintei vizate. Aceste rachete au motoare scramjet (acronim de la „Supersonic Combustion Ramjet”) care folosesc oxigenul din aer pentru arderea în regim supersonic a combustibilului, care să asigure apoi o propulsie la viteze hipersonice.
Lista țărilor care dețin arme hipersonice sau au programe de cercetare în domeniu
China a prezentat în 2019 o rachetă hipersonică, DF-17. Această armă cu rază intermediară (aproximativ 2.000 de kilometri), sub forma unui „planor”, poate transporta inclusiv focoase nucleare.
China a testat o rachetă nucleară hipersonică, folosind modelul de rachetă „Long March", cu care au zburat și astronauții chinezi în misiunea recentă Shenzhou-13. Foto: Kevin Frayer/ Getty Images
Rusia a lansat recent o rachetă hipersonică Zircon de pe un submarin şi au operaționale, de la sfârşitul lui 2019, rachetele hipersonice Avangard cu capacitate nucleară. Potrivit Moscovei, Avangard este un „vehicul hipersonic” lansabil de pe rachete intercontinentale balistice și care poate transporta încărcătură nucleară.
Gregory Hayes, directorul executiv al companiei Raytheon - una din cele mai mari firme de armament și tehnologii militare din SUA - a declarat pentru Bloomberg că SUA „se află cu mulți ani în urma Chinei” în ceea ce privește tehnologia armelor hipersonice. Pe lângă SUA, China și Rusia, alte țări, precum India, Japonia, Australia, Franța, Germania dar și Coreea de Nord au în derulare programe de cercetare în domeniul rachetelor hipersonice.
