Pe aceeași temă
Trebuie sa fi baut cel putin o data cafea cu chili pentru a intelege de ce am ales New Yorkul drept sfarsit de drum american. Puntea intrarilor, devenita iesire. Un oras cat lumea intreaga aspirata pe o insula si ceva. Sa se simta Gulliver pitic si nimic sa nu-l mai dezlege de farmecele fascinatiei forfotite a locului. N-am putut calca nici pe Liberty, nici pe Elis Islands. Cu gandul catre toti cei pentru care vasul a facut cale intoarsa. Le-am privit, ca ei, jinduit, in drum spre Staten si ocean.
Candva, si n-a trecut inca un "D" roman de-atunci, lupii navaleau spre asezarea abia incropita. Amusinau omul. Foamea ii aducea catre mirosurile calde. Sange, carne. Trebuia ridicat un val de pamant in calea lor. Wall Street calca pe urmele lui. Astazi, lupi computerizati scormonesc maruntaiele de bani deja cosmicizate. Si Hudson (amintindu-l pe primul olandez, sosit aici la bordul corabiei Semiluna, descoperitorul Manhattan-ului, cel care a explorat fluviul pana la izvor, in Muntii Adirodack - Lake Tear), cu bratele sale, Harlem si East River, scurge timpii obositi ai alergarilor zilnice.
In New York m-am simtit la tara in fiecare village, cu fiecare "Hi!", cu politetea necunoscutilor, cu fiecare casa-amintire a unui colt european dat la spate CP (corect politic), homlesul se cheama "persoana cu domiciliu flexibil", ceea ce chiar am fost, mai ales ca am ciugulit, cu nesat, din tot ce mi-a iesit sub ochi si sub pas. New Yorkul meu a facut stop-cadru pe miezul de duminica in care, dupa gospel, intr-o casa albastra din Harlem (Soul Saving Station), de pe langa Apollo Theater (Ellington, Holiday), un domn elegant, cu alura lui Ferry ("Don’t worry, be happy!"), vazandu-ma nedumerita in lipsa cosului de gunoi, s-a oferit sa-mi duca el resturile, mergand leganat, ca-nainte de brunch.
Cum satele sunt curioase, satele New Yorkului au facut coarne de melc, pe care le-au inaltat, imblanzindu-le cu nume: Flatiron, Tudor City, unde fiecare apartament e un numar, astfel ca imobilul 2386 e vecin cu 2618, iar scarile sunt accesoriul disperarii. Stricta sistematizare (1835): de la Est la Vest, strazile au numere, de la Nord la Sud curg bulevardele (avenue), 10 la numar. Exceptie - Broadway, Calea Mare, diagonalul (30 de kilometri), in mijlocul caruia, in scuarul dintre cele 6 benzi, poti savura cafeaua de dimineata. Intrebandu-te daca sa incepi plimbarea dinspre Nord - Columbia University, creatie King’s College, 1891, Riverside Park; dinspre Sud - Central Park, fosta mlastina pana in 1858, Down Town; dinspre Est - Metropolitan Museum, MOMA, ori de la Vest - Lincoln Center, Metropolitan Opera. Ai de ales intre veveritele multumit-jucause din Central Park si cele cu un filosofic topait din campusul Universitatii Columbia. Straturile europene ale New York-ului stau ca zalele protectoare ale unei vechimi ce da siguranta radacinii, fulgi de migdale pe o tarta multicolora: felinarele cu gaz din City Hall Park, St. Paul’s Chapel, cu intrarea pe langa altar, NY Country Court House - The Supreme Court (vizitabila) - hexagonul, Foley Sq., Main Post Office, Rockefeller Center, Frances Tavern Museum, singura casa de secol XVIII, suspendatul Brooklin Bridge, primul pod din otel (1883), St. Luke’s Place, Sheridan SQ., St. Thomas, cu orga, nisele gotice si altarul filigranat in piatra, Grand Central Terminal, teatrele - Lyceum, Booth, Shubert, ultimele doua pe o straduta, intre 45 si 49 West, St. Patrick si a ei Pieta, ceasul retro din Central Park - o mica zoo muzicala cinematica, East Village, amintind generatia beat, Cooper Union - Public Theatre, Astor Library, Madison Square, Brooklin-ul, ciocolata Hershey’s, reprezentata de Elvis in Times Sq., Battery Park.
Chiar si gastronomic New York-ul e globul condensat: poti manca oricat de "-ste" vrei, te tine foamea sau te duce cardul. Pentru ars calorii, alaturi de alergat, optiunea "voluntar in Central Park", la plivit iarba, ramane deschisa. De altfel, voluntariatul e marca Americii. Magnetul "ne pasa", care strange alaturi centrifuga intreaga, fara "trebuie" si nu doar la limita. Iar daca Ground Zero e inca impresurat de mirosul arsurii trecute si varianta moderna a lui Descult in parc, "Descult in aeroport", regie 9/11/2001, se joaca azi in mai toata lumea, America Statelor Unite nu-si dezminte numele. E suficient un ochi aruncat de la 320 de metri, de pe Empire State Building, deopotriva spre asezare si spre trecutul cladirii: John Jacob Raskob, finantatorul principal, intrebandu-l pe arhitectul William Lamb, in 1928: "Bill, how high can you make it, so it won’t fall down?"; as adauga si ce "fast" - un an si 45 de zile, muncindu-se si sarbatorile, 4, 5 etaje pe saptamana. 41 de milioane de dolari costuri, in locul celor 50 estimate.
New York-ul te face sa simti fraged-zemosul curcan salbatic adus de indieni, invitati ai colonistilor, la masa Recunostintei. Cel pe care, in locul vulturului, Benjamin Franklin l-ar fi asezat pe stema americana. Te invata comunicarea directa, degajata, naturaletea. Cate ceva din toate natiile, alunecand prin fluide, a ajuns aici, pentru a pune temelia Noului. Si, daca ceea ce realizasera acasa era capra care sare masa, New York-ul a devenit iada care sare casa. Nu-l poti imagina, oricate carti, albume, filme ti-au ros ochii. E o melodie in care soul, jazz, blues, hip-hop, rock, pop, rap, simfonic, gospel, country, soul, raggae, latino se amesteca pentru a da Ritmul. O cutie cu praline in care nu-s doua la fel, iar tu nu vrei sa scapi vreuna. Polisul mega in care picioarele vor s-o ia inaintea papucilor.
