Pe aceeași temă
Una era în Bucha, cealaltă în Irpin, două suburbii ale Kievului care au fost recent eliberate de sub ocupația trupelor rusești, scrie CNN.
Acum o lună, Filkina a dat peste soldații care îi invadaseră țara, orașul și drumul spre casă, iar aceștia au deschis focul asupra ei cu toate că nu prezenta niciun pericol.
Filkina se înscrisese de curând la un curs de cosmetică predat de artista de makeup Anastasia Subaceva și își cumpărase primul ei set de farduri de obraz, creion de ochi și corector, pe care plănuia să le folosească înainte să meargă la un concert.
Își făcuse chiar și o manichiură cu ojă roșie pentru ziua îndrăgostiților, desenându-și „o inimă pe deget pentru că începuse să se iubească pe ea însăși”, a povestit Subaceva pentru CNN.
Irina Filkina, la cursurile de machiaj, înainte de război. Captură foto: CNN
Visurile ei s-au năruit pentru totdeauna la finalul lunii februarie când Rusia a invadat Ucraina. Fiicele ei au decis să treacă granița spre Polonia, dar Filkina a rămas în țară pentru a oferi ajutor.
A petrecut o săptămână la centrul comercial Epicenter din Buha, oferind hrană persoanelor care se refugiau acolo și gătind pentru soldații din armata ucraineană, potrivit uneia dintre fiicele Filkinei.
Pe 5 martie, Filkina a încercat să plece spre casă în una dintre mașinile care evacuau oamenii din centrul comercial, dar nu a mai fost loc și pentru ea. Astfel, a ales să meargă acasă cu bicicleta.
Una dintre fiicele Filkinei, Olga Șciruk, în vârstă de 26 de ani, a spus că a implorat-o pe mama ei să nu meargă cu bicicleta ei neagră acasă în acea zi. A rugat-o să meargă cu trenul. „I-am spus că nu e în siguranță acolo. Rusia a ocupat tot satul – au omorât oameni”, a spus Șciruk pentru CNN.
„Olga, n-o știi tu pe mama ta? Pot să mut munții”, i-a răspuns Filkina, potrivit lui Șciruk, care lucra ca psiholog pentru copii înainte de război și era în Polonia la acea vreme unde ajuta alți refugiați ucraineni.
A fost ultima conversație pe care au avut-o. Filkina nu a mai ajuns acasă. Filmările cu drona publicate săptămâna aceasta par să arate momentul în care Filkina și-a găsit sfârșitul.
Imaginile arată o persoană care împinge o bicicletă neagră pe strada Iablunska din Bucha înainte de a fi împușcată de soldații ruși. După ce biciclistul a intrat pe strada pe care erau și blindatele militare rusești, se văd patru degajări de fum care ies din turela uneia dintre vehicule.
Un alt doilea videoclip filmat pe aceeași stradă, postat pe Twitter și localizat de CNN, arată corpul unei femei care poartă o geacă albastră zăcând în apropierea unei biciclete negre, lângă un stâlp de electricitate distrus.
Unul dintre picioarele ei este sfârtecat. Un braț zace pe o parte. Mașini abandonate și incendiate se întind pe toată strada care este plină de cenușă și alte resturi.
„Poza asta cu corpul ei și pozele mele cu manichiura ei... am realizat că este vorba despre aceeași persoană”
Alte imagini din același loc făcute de Reuters arată imagini mai detaliate ale femeii cu geaca albastră. O mână iese din mănecă – unghiile sunt machiate cu ojă roșie și unul dintre degete are desenată o inimă.
Când imaginile au devenit virale pe rețelele sociale, atât Șciruk, cât și Subaceva au recunoscut imediat cine este persoana care apărea în poze: Filkina. „Cum ar putea cineva să nu își recunoască mama?”, a exclamat Șciruk.
Subaceva a început să compare pozele pe care le făcuse cu Filkina și cele publicate de Reuters. „Poza asta cu corpul ei și pozele mele cu manichiura ei... am realizat că este vorba despre aceeași persoană și am început să plâng”, a povestit Subaceva, adăugând că ultima oară când a văzut-o pe Filkina a fost cu o zi înainte de invazie. „Trebuie să realizăm că în spatele acestei poze cu mâna ei stă o femeie extraordinară”.
Rapoartele despre civili executați, acte de cruzime și bombardamente nediscriminatorii au declanșat furia multor state din întreaga lume care au impus sancțiuni noi împotriva Moscovei. Foto: Profimedia Images
„Toată viața ei, s-a dedicat altor persoane – și-a dat viața pentru ca alte persoane să-și îndeplinească ambițiile”, a spus Șciruk. După ce s-a întors dintr-o călătorie în Egipt, Filkina s-a decis că „își dorește să își urmeze propriile pasiuni”.
Tocmai de aceea Șciruk a refuzat să creadă că mama ei este moartă, în ciuda faptului că armata ucraineană a înștiințat familia Filkinei pe 5 martie despre moartea sa. Armata a spus că ar fi imposibil să-i recupereze corpul din cauză că un tanc rusesc se află în apropiere.
Șciruk credea că mama ei a fost rănită. Toată luna martie, ea a contactat bloggeri și vecini și i-a întrebat dacă au văzut-o pe mama sa. „M-am gândit că poate se ascunde într-un subsol, că i-a văzut pe invadatori și că a rămas undeva ascunsă”, a spus Șciruk pentru CNN cu o voce tremurândă.
„Vreau ca poza mâinii ei să fie un simbol pentru noi începuturi”
Mama ei zăcea singură pe strada Iablunska, împreună cu cadavrele altor 20 de civili uciși în timpul ocupației rusești a localității Bucha.
Șciruk nu știe când va putea vedea rămășițele mamei sale. Oficialii din zonă au început de o săptămână să mute cadavrele de pe străzi și să dezamorseze minele din oraș. Primarul localității estimează că aproape 300 de civili au murit în timpul ocupației trupelor rusești.
„Vreau ca poza cu mâna ei să fie un simbol pentru noi începuturi”, a spus fiica Filkinei. „Invadatorii ne pot face orice, dar nu ne pot lua dragostea pentru oameni pe care ei nu o au.” Foto: Profimedia Images
Rapoartele despre civili executați, acte de cruzime și bombardamente nediscriminatorii au declanșat furia multor state din întreaga lume care au impus sancțiuni noi împotriva Moscovei.
Șciruk a spus că mama ei nu și-ar dori ca ea să fie dărâmată de suferință. Întrupând spiritul mamei sale, Șciruk este acum în procesul de a organiza o fundație în numele Filkinei pentru a ajuta tinerii ucraineni afectați de război.
„Vreau ca poza cu mâna ei să fie un simbol pentru noi începuturi”, a spus fiica Filkinei. „Acest simbol le spune invadatorilor că ne pot face orice, dar nu ne pot lua cel mai important lucru: iubirea. Dragostea pentru oameni pe care ei nu o au.”
