Pe aceeași temă
Liderul de la Kremlin a acuzat Occidentul că vrea ”să distrugă, să şteargă Rusia de pe hartă”.
Lumea intră în ”cel mai periculos” deceniu de la al Doilea Război Mondial, a apreciat şeful statului rus.
Occidentul încearcă, în opinia liderului de la Kremlin, să-şi menţină dominaţia în lume.
„Ne aflăm într-un moment istoric. Ne aflăm, fără îndoială, în faţa celui mai periculos, celui mai important, celui mai imprevizibil deceniu” din 1945 încoace, a estimat Putin.
Lumea se află într-o ”situaţie revoluţionară”, pentru că Occidentul încearcă ”cu disperare” să-şi impună dominaţia, a denunţat Putin.
Vladimir Putin încearcă prin acest discurs să prezinte Războiul rus din Ucraina ca pe un efort al Occidentului de a-şi asigura dominaţia mondială, comentează The Associated Press.
El a acuzat Statele Unite şi aliaţii acestora de faptul că încearcă să-şi „dicteze” condiţiile altor naţiuni, într-un joc al dominaţiei ”periculos şi sângeros”.
Șeful statului rus participă la ultima sesiune plenară a celei de-a 19-a reuniuni a Clubului Internațional de Discuții "Valdai". Tema forumului din acest an este "Lumea după hegemonie: dreptate și securitate pentru toți". Întâlnirea de patru zile a adunat laolaltă 111 experți, politicieni, diplomați și economiști din Rusia și alte 40 de țări străine, inclusiv Afganistan, Brazilia, Germania, Egipt, China, India, Indonezia, Iran, Kazahstan, SUA, Turcia, Franța, Uzbekistan, Africa de Sud și altele, relatează Kremlin.ru preluat de Rador.
Discursul integral al președintelui rus, Vladimir Putin:
Dragi participanți ai ședinței plenare! Doamnelor si domnilor! Prieteni!
Am luat cunoştinţă de discuțiile care au avut loc aici, în zilele precedente - foarte interesante și cuprinzătoare. Sper că nu ați regretat că ați venit în Rusia și ați comunicat unii cu ceilalţi.
Mă bucur să vă văd pe toți.
Pe platforma Clubului Valdai am vorbit nu o dată despre acele schimbări - schimbări serioase, mari, care deja au avut loc şi au loc în lume, despre acele riscuri care sunt legate de degradarea instituţiilor mondiale, cu erodarea principiilor securității colective, cu înlocuirea dreptului internațional cu așa-zisele reguli - am vrut să spun, e clar cine le-a inventat, dar, poate, și asta este inexact - în general nu este clar cine le-a inventat, pe ce se bazează aceste reguli, ce este în interiorul acestor reguli.
Judecând după toate acestea, există doar o încercare de a aproba o regulă, astfel încât cei de la putere - acum vorbesc despre putere, eu vorbesc despre puterea globală - să aibă posibilitatea de a trăi fără nicio regulă și să aibă voie să facă totul, totul să fie în mâinile lor, indiferent ce ar face. Aici, de fapt, acestea sunt chiar acele reguli, care, în mod constant, așa cum spun oamenii, obsedează, adică despre care se vorbeşte în mod constant.
Valoarea discuțiilor din cadrul Valdai constă în faptul că aici se aud dintre cele mai diverse aprecieri și previziuni. Cât de corecte au fost viața însăși ne arată, pentru că viaţa este cel mai strict și obiectiv examinator. Ea arată cât de adevărate au fost discuțiile noastre preliminare din anii precedenți.
Din păcate, evenimentele continuă să se dezvolte conform unui scenariu negativ, despre care am vorbit de mai multe ori în cadrul întâlnirilor anterioare. Mai mult, ele, aceste evenimente, s-au transformat într-o criză sistemică, de amploare, și nu numai în sfera militaro-politică, ci și în sfera economică și umanitară.
Așa-numitul Occident - condiționat, desigur, nu există unitate acolo - este clar că este un conglomerat foarte complex, totuși, să spunem că acest Occident a făcut, în ultimii ani şi mai ales în ultimele luni, o serie de pași spre escaladare. De fapt, ei joacă mereu pentru escaladare, nici aici nu este nimic nou: incitarea la război în Ucraina, provocările în jurul Taiwanului, destabilizarea piețelor mondiale de alimente și energie. Aceasta din urmă, desigur, nu a fost făcută intenționat, nu există nicio îndoială în acest sens, ci din cauza unor erori sistemice tocmai ale acelor autorități occidentale pe care le-am menționat deja. Și după cum vedem acum, în plus la aceasta este și distrugerea gazoductelor paneuropene. Acesta este în general un lucru transcendent, dar cu toate acestea suntem martori la aceste evenimente triste.
Puterea asupra lumii este exact ceea ce așa-zisul Occident a mizat în jocul său. Dar acest joc este cu siguranță periculos, sângeros și, aș mai spune, murdar. Neagă suveranitatea țărilor și popoarelor, identitatea și unicitatea acestora, nu pune ţine cont de interesele altor state. În orice caz, chiar dacă nu se spune direct despre negare, în practică tocmai asta se realizează. Nimeni, cu excepția celor care formulează tocmai aceste reguli pe care le-am menționat, nu are dreptul la o dezvoltare originală: toți ceilalți trebuie să fie "periaţi" de aceste reguli.
În acest sens, permiteți-mi să vă reamintesc propunerile Rusiei făcute partenerilor occidentali privind consolidarea încrederii și construirea unui sistem de securitate colectivă. În luna decembrie anul trecut, au fost din nou pur și simplu daţi la o parte.
Dar în lumea modernă, este puțin probabil să stai pe tuşă. Cel care seamănă vântul, cum se spune, va culege furtună. Criza a căpătat într-adevăr un caracter global, afectează întreaga lumea. Nu trebuie alimentate iluzii.
Omenirea are acum în faţă, de fapt, două căi: fie să acumuleze în continuare o povară de probleme, care inevitabil ne va zdrobi pe toți, fie să încercăm împreună să găsim soluții, chiar și imperfecte, dar funcționale, capabile să ne facă lumea mai stabilă și mai sigură.
Știţi, mereu am crezut și cred în puterea bunului simț. Prin urmare, sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, atât noile centre ale unei ordini mondiale multipolare, cât și Occidentul vor trebui să înceapă un dialog de la egal la egal despre un viitor comun pentru noi și, desigur, cu cât mai devreme, cu atât mai bine.
Și în acest sens, voi schița câteva dintre cele mai importante accente pentru noi toți.
Evenimentele de astăzi au împins în plan secund problemele de mediu - destul de ciudat, dar aș dori să încep cu asta. Schimbările climatice nu mai sunt în fruntea agendei. Dar aceste provocări fundamentale nu au dispărut, nu au plecat nicăieri, şi nu fac decât să crească.
Una dintre cele mai periculoase consecințe ale încălcării echilibrului ecologic este reducerea biodiversității în natură. Și acum mă întorc la subiectul principal, pentru care ne-am adunat aici cu toții: oare este mai puțin importantă o altă diversitate - cea culturală, socială, politică, civilizațională?
În același timp, simplificarea, ștergerea tuturor și a oricăror diferențe aproape că au devenit esența Occidentului modern. Ce se află în spatele acestei simplificări? În primul rând, este dispariția potențialului creator al Occidentului însuși și dorința de a restrânge, bloca dezvoltarea liberă a altor civilizații.
Există, desigur, și un interes comercial direct: prin impunerea valorilor lor, a stereotipurilor consumatorilor, a unificării, oponenții noștri - aşa atent îi voi numi - încearcă să-şi extindă piețele pentru produsele lor. Totul este foarte primitiv pe această pistă. Nu întâmplător Occidentul susține că tocmai cultura și viziunea sa asupra lumii ar trebui să fie universale. Dacă acest lucru nu se spune direct - deși se spune adesea și direct - dar dacă nu se spune direct, atunci ei așa se comportă și insistă că, de fapt, în privinţa vieții, prin politica lor, insistă ca aceste valorile să fie acceptate necondiționat de toți ceilalți participanți la comunicarea internațională.
Voi cita din celebrul discurs de la Harvard al lui Aleksandr Isaevici Soljenițîn. Încă în 1978, el a observat că Occidentul se caracterizează printr-o "orbire continuă a superiorității" - acest lucru se întâmplă şi acum - care "susține ideea că toate zonele vaste de pe planeta noastră ar trebui să se dezvolte și să se dezvolte până la sistemele occidentale actuale... ". Asta a fost în 1978. Nimic nu s-a schimbat de atunci.
În ultima jumătate de secol, această orbire, despre care a vorbit Soljenițîn - de natură deschis rasistă și neo-colonială - a căpătat forme pur și simplu monstruoase, mai ales după apariția așa-zisei lumi unipolare. Ce vreau să spun despre asta? Încrederea în infailibilitatea cuiva este o stare foarte periculoasă: este la un pas de dorința "infailibililor" înșiși de a-i distruge pur și simplu pe cei pe care nu-i plac. Aşa cum spun ei, "a-i anula" - să ne gândim măcar la sensul acestui cuvânt.
Chiar și în apogeul Războiului Rece, în apogeul confruntării dintre sisteme, ideologii și rivalităţii militare, nimănui nu i-a trecut nici măcar prin minte să nege însăși existența culturii, artei, științei altor popoare - adversarele lor. Nici nu a trecut prin cap nimănui! Da, s-au impus anumite restricții asupra legăturilor educaționale, științifice, culturale și, din păcate, sportive. Cu toate acestea, atât liderii sovietici, cât și cei americani de la vremea aceea aveau suficientă înțelegere că sfera umanitară trebuie tratată cu delicatețe, studiind și respectând adversarul, împrumutând uneori ceva de la el pentru a păstra, cel puțin pentru viitor, baza pentru relații sănătoase şi fructuoase.
Și acum ce se întâmplă? Naziștii au ajuns până la punctul de a arde cărți, iar acum, "gardienii liberalismului și progresului" occidentali - până la interzicerea lui Dostoievski și Ceaikovski. Așa-zisa cultură a anulării, dar de fapt - am vorbit deja despre asta de multe ori - desființarea reală a culturii taie tot ceea ce este viu și creativ, nu permite gândirii libere să se dezvolte în niciunul dintre domenii: nici în economie, nici în politică, nici în cultură.
Ideologia foarte liberală de astăzi s-a schimbat dincolo de recunoaștere. Dacă inițial liberalismul clasic a înțeles libertatea fiecărei persoane ca libertatea de a spune ceea ce vrei, de a face ceea ce vrei, atunci deja în secolul al XX-lea liberalii au început să declare că așa-numita societate deschisă are dușmani - se dovedește că societatea deschisă are dușmani - iar libertatea unor astfel de dușmani poate fi și ar trebui limitată, dacă nu anulată. Acum însă au ajuns la absurd, când orice punct de vedere alternativ este declarat propagandă subversivă și amenințare la adresa democrației.
Orice vine din Rusia sunt toate "intrigile Kremlinului". Dar uitaţi-vă la voi înşivă! Chiar suntem atotputernici? Orice critică la adresa adversarilor noștri - oricare ar fi ea! - este percepută ca "mașinațiuni ale Kremlinului", "mâna Kremlinului". Aceasta este o prostie. La ce s-a ajuns? Măcar mișcați-vă creierul, spuneți ceva mai interesant, expuneți-vă punctul de vedere cumva conceptual. Nu se poate să daţi vina pentru toate pe mașinațiunile Kremlinului.
Toate acestea au fost prezise profetic de Feodor Mihailovici Dostoievski încă din secolul al XIX-lea. Unul dintre personajele din romanul său "Demonii", nihilistul Şigaliov, a descris viitorul strălucit pe care l-a inventat astfel: "lăsând libertatea nemărginită, închei cu despotism nemărginit" - la asta, apropo, au ajuns oponenții noștri occidentali. Îi face ecou acestuia un alt protagonist al romanului - Piotr Verhovenski, care susținea că este necesară o trădare la scară largă, denunțul, spionajul, că societatea nu are nevoie de talente și abilități superioare: "Limba lui Cicero este tăiată, ochii lui Copernic sunt scoși, Shakespeare este ucis cu pietre." La asta ajung adversarii noștri occidentali. Ce este aceasta, dacă nu cultura occidentală modernă a anulării?
Au fost mari gânditori și sunt sincer recunoscător asistenților mei care au găsit aceste citate.
Ce se poate spune despre asta? Istoria, desigur, va pune totul la locul său și va anula nu marile opere ale geniilor universal recunoscute ale culturii mondiale, ci pe cei care astăzi, dintr-un motiv oarecare, au decis că au dreptul să dispună de această cultură mondială la propria discreție. Ideea de sine a unor astfel de figuri, după cum se spune, dă pe afară, dar nimeni nu își va aminti numele lor în câțiva ani. Dar Dostoievski va trăi, la fel ca Ceaikovski, Pușkin, oricât de mult n-ar vrea cineva.
Pe unificare, pe monopolism financiar și tehnologic, pe ștergerea tuturor și a tot felul de diferențe s-a construit modelul occidental de globalizare, neocolonial în esența sa. Sarcina era clară - să întărească dominația necondiționată a Occidentului în economia și politica mondială și, pentru aceasta, să pună în slujba sa resursele naturale și financiare, capacitățile intelectuale, umane și economice ale întregii planete, pentru a face acest lucru sub sosul așa-numitei noi interdependențe globale.
Aș vrea să amintesc aici un alt filozof rus, Aleksander Alexandrovici Zinoviev, al cărui centenar îl vom sărbători în următoarele zile, pe 29 octombrie. Chiar și în urmă cu mai bine de 20 de ani, acesta spunea că pentru supraviețuirea civilizației occidentale la nivelul atins de aceasta, "este necesară întreaga planetă ca mediu pentru existență, sunt necesare toate resursele omenirii". Asta susțin ei și exact asta este.
Mai mult, în acest sistem, Occidentul și-a luat inițial un avans uriaș, deoarece și-a dezvoltat el însuși principiile și mecanismele - iar acum tocmai principiile despre care se vorbește constant și care sunt o "gaură neagră" de neînțeles: nimeni nu știe ce sunt. Dar de îndată ce beneficiile globalizării au început să fie obținute nu de țările occidentale, ci de alte state și, mai presus de toate, bineînțeles, vorbim despre marile state din Asia, Occidentul a schimbat imediat sau a anulat complet multe reguli. Și așa-numitele principii sacre ale comerțului liber, ale deschiderii economice, concurenței egale, chiar și dreptul la proprietate au fost uitate dintr-odată, complet. De îndată ce un anume lucru devine profitabil pentru el însuși, imediat schimbă regulile şi o fac din mers, în cursul jocului.
Sau un alt exemplu de substituire a conceptelor și semnificațiilor. Ideologii și politicienii occidentali spun și repetă lumii întregi de mulți ani: nu există alternativă la democrație. Adevărat, ei vorbeau despre modelul de democrație occidental, așa-zis liberal. Toate celelalte variante și forme de democrație le-au disprețuit și - vreau să subliniez asta - pe buze, respinse cu aroganță. Acest mod s-a dezvoltat cu mult timp în urmă, încă din epoca colonială: toți sunt considerați oameni de clasa a doua, iar ei înșiși sunt excepționali. Și așa continuă de secole până în zilele noastre.
Dar astăzi majoritatea absolută a comunității mondiale cere democrație în afacerile internaționale și nu acceptă nicio formă de dictat autoritar din partea țărilor individuale sau a grupurilor de state. Ce este aceasta dacă nu aplicarea directă a principiilor democrației la nivelul relațiilor internaționale?
Și care este poziția Occidentului "civilizat" - între ghilimele? Dacă ești democrat, atunci s-ar părea că ar trebui să saluţi o astfel de dorință naturală de libertate a miliarde de oameni - dar nu! Occidentul o numește o subminare a ordinii bazate pe reguli liberale, lansează războaie economice și comerciale, sancțiuni, boicoturi, revoluții de culoare, pregătește și conduce tot felul de lovituri de stat.
Unul dintre acestea a dus la consecințe tragice în Ucraina în 2014 - l-au susținut, chiar au spus câți bani au cheltuit pentru această lovitură de stat. În general, pur și simplu au înnebunit, nu se sfiesc de nimic. L-au luat pe Soleimani și l-au ucis, un general iranian. Puteau să-l trateze pe Soleimani cum doreau, dar acesta este un oficial al altui stat! L-au ucis pe teritoriul unei țări terțe și au spus: da, l-am ucis. Ce este asta, în general? În ce loc trăim?
Din obișnuință, Washingtonul continuă să numească actuala ordine mondială ca fiind liberală, dar de fapt, cu fiecare zi ce trece această "ordine" notorie înmulțește haosul și, aș putea adăuga, devine din ce în ce mai intolerantă chiar și față de țările occidentale, față de încercările lor de a manifesta orice independență. Totul este suprimat de la rădăcină şi impun tot mai multe sancțiuni împotriva propriilor aliați - fără nicio ezitare! Iar ei sunt de acord cu totul, pleacă capul în jos.
De exemplu, propunerile din iulie ale parlamentarilor maghiari de a consolida angajamentul față de valorile și cultura creștină europeană în tratatul UE nu au fost percepute nici măcar ca o fronda, ci ca o diversiune ostilă directă. Ce este asta? Ce înseamnă? Da, unora le place, altora nu.
Timp de o mie de ani, noi, în Rusia s-a creat o cultură unică de cooperare între toate religiile lumii. Nu este nevoie să anulați nimic: nici valori creștine, nici valori islamice, nici iudaice. La noi nu există alte religii mondiale. Trebuie doar să fim respectuoși unul față de celălalt. Într-o serie de regiuni ale țării - știu asta şi nu din auzite - oamenii merg împreună, sărbătoresc sărbătorile creștine, islamice, budiste și iudaice și o fac cu plăcere, felicitându-se și bucurându-se unul pentru celălalt.
Dar nu aici. De ce nu? Măcar de ar discuta. Surprinzător!
Toate acestea, fără exagerare, nu sunt nici măcar o criză sistemică, ci o criză doctrinară a modelului neoliberal al ordinii mondiale americane. Nu au idei de creație și dezvoltare pozitivă, pur și simplu nu au nimic de oferit lumii, decât să-și mențină dominația.
Sunt convins că democrația reală într-o lume multipolară presupune în primul rând posibilitatea oricărei națiuni - vreau să subliniez asta - oricărei societăţi, oricărei civilizații, să-și aleagă propriul drum, propriul sistem socio-politic. Dacă SUA și țările UE au un astfel de drept, atunci țările din Asia, statele islamice, monarhiile din Golful Persic și statele de pe alte continente au şi ele cu siguranță un astfel de drept. Desigur, și țara noastră, Rusia, o are și nimeni nu va putea niciodată să dicteze poporului nostru ce fel de societate și pe ce principii ar trebui să construim.
O amenințare directă la adresa monopolului politic, economic, ideologic al Occidentului este aceea că în lume pot apărea modele sociale alternative - mult mai eficiente, vreau să subliniez asta, mai eficiente astăzi, strălucitoare, atractive decât cele existente acum. Astfel de modele se vor dezvolta cu siguranță - acest lucru este inevitabil. Apropo, politologii americani, experții, scriu direct despre asta. Adevărat, conducerea lor nu ascultă încă prea mult, deși nu pot să nu vadă aceste idei, care sunt exprimate pe paginile revistelor de științe politice și în discuții.
Dezvoltarea ar trebui să se desfășoare tocmai în dialogul civilizațiilor, bazat pe valori spirituale și morale. Da, diferite civilizații au o înțelegere diferită a unei persoane, a naturii sale - adesea este diferită doar la suprafață, dar toată lumea recunoaște cea mai înaltă demnitate și esența spirituală a unei persoane. Și este extrem de important să avem o bază comună, generală, pe care cu siguranță să ne putem construi și trebuie să ne construim viitorul.
Ce vreau să subliniez în mod special aici? Valorile tradiționale nu sunt un set fix de postulate pe care toată lumea trebuie să le respecte. Desigur că nu. Diferența lor față de așa-numitele valori neo-liberale este că în fiecare caz ele sunt unice, deoarece urmează tradiția unei anumite societăți, cultura și experiența istorică a acesteia. Prin urmare, valorile tradiționale nu pot fi impuse nimănui - ele trebuie pur și simplu respectate, trebuia tratat cu atenție ceea ce fiecare națiune a ales de secole.
Aceasta este înțelegerea noastră a valorilor tradiționale, iar această abordare este împărtășită și acceptată de majoritatea umanității. Acest lucru este firesc, pentru că societățile tradiționale din Orient, America Latină, Africa, EurAsia formează baza civilizației mondiale.
Respectul pentru particularitățile popoarelor și civilizațiilor este în interesul fiecăruia. De fapt, acest lucru este și în interesul așa-zisului Occident. Pierzându-și dominația, acesta devine rapid o minoritate pe scena mondială. Și, desigur, dreptul acestei minorități occidentale la propria identitate culturală, desigur, vreau să subliniez acest lucru, trebuie asigurat, trebuie tratat, desigur, cu respect, dar, subliniez, pe picior de egalitate, cu drepturile tuturor celorlalți.
Dacă elitele occidentale cred că pot introduce în mintea poporului lor, în societățile lor, tendințe ciudate, după părerea mea, cum ar fi zeci de genuri și parade gay, atunci așa să fie. Lasă-i să facă ce vor! Dar ceea ce cu siguranță nu au dreptul să facă este să ceară altora să urmeze aceeași direcție.
Vedem că în țările occidentale au loc procese demografice, politice și sociale complexe. Desigur, aceasta este treaba lor internă. Rusia nu se amestecă în aceste chestiuni și nu o va face - spre deosebire de Occident, noi nu intrăm în curtea altcuiva. Dar sperăm că pragmatismul va prevala, iar dialogul Rusiei cu Occidentul autentic, tradițional, precum și cu alte centre egale de dezvoltare, va deveni o contribuție importantă la construirea unei ordini mondiale multipolare.
Voi adăuga că multipolaritatea este o șansă reală și, de fapt, singura pentru aceeași Europă de a-și restabili subiectivitatea politică și economică. Sincer să fiu, înțelegem cu toții și se vorbeşte despre asta direct în aceeași Europă: astăzi această personalitate juridică a Europei - cum să spunem blând, ca să nu jignim pe nimeni - este puternic limitată.
Lumea este în mod natural diversă, iar încercările Occidentului de a-i conduce pe toți sub un singur șablon sunt condamnate în mod obiectiv, nimic nu va ieși din asta.
Dorința arogantă de supremaţie mondială, și de fapt, de dictatură sau de păstrare a conducerii prin dictare, de fapt, se transformă într-o reducere a autorității internaționale a liderilor lumii occidentale, inclusiv a SUA, și o creștere a neîncrederii în capacitatea lor de a negocia în ansamblu. Astăzi spun una - mâine alta, semnează acte - mâine le refuză, fac ce vor. Nu există deloc stabilitate. Este complet de neînțeles cum sunt semnate documentele, despre ce au vorbit, la ce se poate spera.
Dacă anterior doar câteva țări își permiteau să se certe cu aceeași America și asta părea aproape ceva senzațional, acum este deja obișnuit când diverse state îi refuză Washingtonului cererile sale nefondate, în ciuda faptului că încă încearcă să pună presiune asupra tuturor. O politică eronată absolută, pur și simplu spre nicăieri. Ei bine, să fie alegerea lor.
Sunt convins că popoarele lumii nu vor închide ochii la politica de constrângere, care s-a discreditat, și de fiecare dată Occidentul va trebui să plătească și să plătească din ce în ce mai mult pentru încercările sale de a-şi menține hegemonia. În locul acestor elite din Occident, m-aș gândi serios la o astfel de perspectivă, așa cum gândesc la ea unii politologi și politicieni din SUA, așa cum am spus deja.
În condițiile actuale de conflict dur, voi spune câteva lucruri direct. Rusia, fiind o civilizație independentă, originală, nu s-a considerat niciodată și nu se consideră un dușman al Occidentului. Americanofobia, anglofobia, francofobia, germanofobia - acestea sunt aceleași forme de rasism ca rusofobia și antisemitismul - de altfel, ca orice manifestare de xenofobie.
Trebuie doar să se înțeleagă clar că există, așa cum am spus mai devreme, două lumi occidentale - cel puțin două, poate şi mai multe, dar cel puțin două: Occidentul valorilor tradiționale, în primul rând creștine, al libertății, patriotismului, al celei mai bogate culturi, acum. De asemenea, al valorilor islamice - o parte semnificativă a populației multor țări occidentale mărturisește islamul. Acest Occident este apropiat de noi în anumite privințe, avem multe în comun, chiar rădăcini antice. Dar există un alt Occident - agresiv, cosmopolit, neo-colonial, care acționează ca un instrument al elitelor neoliberale. Tocmai cu dictatele acestui Occident Rusia, desigur, nu se va împăca niciodată.
În 2000, după ce am fost ales președinte, iată cu ce m-am confruntat, îmi voi aminti mereu asta - amintiți-vă ce preț am plătit pentru distrugerea cuibului terorist din Caucazul de Nord, pe care Occidentul l-a susținut atunci practic deschis. Aici sunteţi toți adulți, cei mai mulți dintre voi cei prezenți în această sală, înțelegeți despre ce vorbesc. Știm că exact așa a fost în practică: sprijin financiar, politic, informațional. Cu toții am supravieţuit acestui lucru.
Mai mult decât atât, Occidentul nu numai că a sprijinit activ teroriștii de pe teritoriul Rusiei, dar a şi alimentat această amenințare în multe feluri. Noi ştim asta. Cu toate acestea, după stabilizarea situației, când principalele bande de teroriști au fost lichidate, inclusiv datorită curajului poporului cecen, am decis să nu ne uităm înapoi, să nu ne prefacem că suntem jigniți, să mergem înainte, să construim relații chiar și cu cei care au lucrat efectiv împotriva noastră, să stabilim și dezvoltăm relații cu toți cei care doresc asta, pe baza avantajului reciproc și a respectului unul față de celălalt.
Am crezut că este în interesul general. Rusia, slavă Domnului, a supraviețuit tuturor dificultăților din acea vreme, a rezistat, s-a întărit, a făcut față terorismului intern și extern, economia a supraviețuit, a început să se dezvolte și capacitatea sa de apărare a început să crească. Am încercat să construim relații cu țările conducătoare ale Occidentului și cu NATO. Mesajul a fost același: să nu mai fim dușmani, să trăim împreună în armonie, să avem un dialog, să construim încredere și, prin urmare, pace. Am fost absolut sinceri, vreau să subliniez acest lucru, am înțeles clar complexitatea unei astfel de apropieri, dar am mers pe această cale.
Și ce am primit în schimb? Pe scurt, am primit un "nu" în toate domeniile principale de posibilă cooperare. Am primit o presiune din ce în ce mai mare asupra noastră și crearea unor focare de tensiune la granițele noastre. Și care este scopul, dacă pot să întreb, al acestei presiuni? Deci care este? Doar pentru antrenament, cumva? Desigur că nu. Scopul este de a face Rusia mai vulnerabilă. Scopul este de a transforma Rusia într-un instrument pentru atingerea propriilor obiective geopolitice.
Strict vorbind, aceasta este o regulă universală: ei încearcă să transforme pe toată lumea într-un instrument pentru a folosi ulterior aceste instrumente în propriile scopuri. Iar celor care nu se supun acestei presiuni, care nu vor să fie un astfel de instrument - li se impun sancțiuni, li se introduc tot felul de restricții economice și în legătură cu ele se pregătesc lovituri de stat sau, acolo unde este posibil de realizat, se realizează, etc. Și în final, dacă nu se poate face nimic, există un singur scop - distrugerea, ştergerea de pe harta politică. Dar nu a funcționat și nu va putea niciodată să facă și să implementeze un astfel de scenariu în legătură cu Rusia.
