Pe aceeași temă
Folosirea avioanelor fără pilot pentru eliminarea teroriştilor din Valea Swat are efect de bumerang – destabilizarea Pakistanului.
În ultimele săptămâni, atenţia presei internaţionale s-a concentrat pe evoluţiile interne extrem de alarmante din Pakistan. Pe fondul exodului populaţiei civile (peste 500.000 de refugiaţi) generat de înaintarea talibanilor spre Islamabad, s-a vorbit chiar de transformarea Pakistanului într-un stat nuclear falimentar. Dar ce poate face Vestul pentru a contribui la stabilizarea unui stat esenţial pentru securitatea internaţională? Un răspuns la această întrebare a fost oferit de doi dintre cei mai prestigioşi experţi în contrainsurgenţă ai momentului, David Kilcullen şi Andrew Exum. Într-un editorial publicat în New York Times, la 17 mai 2009, cei doi au pledat pentru abandonarea atacurilor cu avioane fără pilot folosite pentru eliminarea liderilor talibani şi Al-Qaeda, atacuri întreprinse de armata SUA în profunzimea teritoriului suveran al Pakistanului.
Deşi, în ultimii 3 ani, au fost ucişi 14 lideri terorişti importanţi, totuşi efectele colaterale au însemnat moartea a peste 700 de civili. Toate acestea au indus, nu doar la nivelul populaţiei locale din zonele tribale, ci şi la nivelul opiniei publice pakistaneze, un puternic val de revoltă împotriva SUA şi a guvernului de la Islamabad, consolidând, în mod paradoxal, legitimitatea extremiştilor.
Pe fond însă, perpetuarea acestor atacuri aparent utile la nivel tactic, dar cu rezultate dezastruoase la nivel strategic, este o eroare de proporţii. Singura lor finalitate este alienarea populaţiei civile şi îndepărtarea cetăţeanului de guvernul său, un context perfect exploatat de către militanţii extremişti. Or, tocmai aceasta este cheia stabilizării Pakistanului: recâştigarea încrederii populaţiei civile, refacerea legăturii dintre cetăţean şi guvernul său.
Comunităţile locale nu îi tolerează pe extremişti pentru că simpatizează în mod natural cu agenda lor politică, ci pentru că sunt intimidate de aceştia prin violenţă. Frica şi teroarea sunt instrumentele preferate ale extremiştilor pentru a lua în stăpânire o comunitate lipsită de protecţie. A ajuta Islamabadul să ofere protecţie, siguranţă şi predictibilitate tuturor cetăţenilor săi prin intermediul unei infrastructuri de servicii guvernamentale eficiente, îndepărtând intimidarea exercitată de extremişti, este singura cale de a câştiga acest război. Securizarea comunităţilor indigene din zonele tribale, şi nu vânarea cu orice preţ a liderilor talibani trebuie să devină prioritatea comună a Washingtonului şi a Islamabadului.
În cele din urmă, reţeta de pacificare recomandă suspendarea atacurilor cu avioane fără pilot ale căror efecte colaterale produc alienarea localnicilor, determinând şi mai mult destabilizarea Pakistanului. //
