Pe aceeași temă
Decizia Ucrainei de a suspenda negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.
La 21 noiembrie, guvernul de la Kiev a anunțat că suspendă negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere (AA) cu Uniunea Europeană, cu doar o săptămână înainte de summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Comunicatul guvernului ucrainean a menționat că decizia este motivată de „interesele naționale de securitate“, care impun „stabilirea unui dialog activ cu Federația Rusă și celalte state membre ale Uniunii Vamale și CSI pentru revitalizarea legăturilor comerciale și economice“. Documentul a menționat și propunerea de a crea o Comisie tripartită UE-Ucraina-Federația Rusă care să lucreze asupra chestiunilor economice și comerciale. Decizia Ucrainei i-a luat prin surprindere pe oficialii europeni, care au anulat în ultimul moment vizite la Kiev, destinate atingerii unui compromis pentru eliberarea Iuliei Timoșenko, ultima cerință a UE, pentru care insista Germania, pe care autoritățile ucrainene nu o îndepliniseră pentru a semna AA. Oficialii europenii și-au exprimat dezamăgirea și au respins propunerea Ucrainei de a negocia AA cu Kievul cu participarea Federației Ruse. Străzile principalelor orașe ucrainene s-au umplut de protestatarii nemulțumiți de decizia surprinzătoare a guvernului.
Decizia Ucrainei l-a luat prin surprindere și pe Vladimir Putin, care a reiterat că „UE face presiuni asupra Ucrainei“, a acceptat propunerea Kievului de a coopera în Comisia tripartită, dar nu a confirmat vreo intenție a ucrainenilor de a adera la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, așa cum s-a întâmplat în cazul Armeniei.
Semnarea AA era un deziderat al întregii clase politice de la Kiev (cu excepția Partidului Comuniștilor), care, pentru prima dată după 1991, a avut o viziune unitară asupra politicii externe. Viktor Ianukovici și Partidul Regiunilor, instalați la putere cu platforme electorale prorusești, fuseseră transformați, în ultimele luni, de presa pro-putere în campioni ai integrării europene a Ucrainei. Sondajele arătau că până și cetățenii ucraineni rusofoni erau 40% favorabili semnării acordurilor cu UE. Ucraina rezistase în ultimele luni presiunilor Rusiei, care și-a închis piața pentru produsele acesteia și a formulat deja clasica amenințare cu sistarea livrărilor de gaz și reușise să realizeze cu Slovacia și Ungaria un mecanism de aprovizionare cu gaz rusesc în sistem invers, pentru a evita tarifele rusești. Parlamentul de la Kiev adoptase întregul pachet legislativ solicitat de UE pentru reformarea justiției și a sistemului electoral. În acest context, decizia liderilor ucraineni nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.
Un comunicat publicat de Ministerul de Externe de la Varșovia, după anunțul Kievului, menționează că „decizia finală cu privire la semnarea AA cu UE va fi luată de Consiliul de Securitate și de președintele Ucrainei“. Documentul polonez direcționează analiza către președintele Viktor Ianukovici, deși acesta nu a avut apariții publice după ce guvernul a anunțat suspendarea negocierilor cu UE. Decizia lui Ianukovici se explică prin modul în care acesta a ajuns și s-a menținut la putere în Ucraina postsovietică. Propulsat în politică de clanuri din estul Ucrainei cu afaceri obscure, Ianukovici are doar experiența unor campanii electorale create și fraudate cu ajutorul tehnologilor politici afiliați Kremlinului și a unor mandate de premier și președinte în regimuri autoritare, susținute de corupția generalizată. De fapt, Ianukovici este aproape lipsit de experiența politică a socializării cu UE, situație care l-a determinat să aleagă, în contextul alegerilor prezidențiale din 2015 și a unor sondaje în care nu apare ca favorit, sprijinul Rusiei, care nu impune normele unui scrutin corect, solicitate de UE. În plus, Rusia nu a făcut presiuni pentru eliberarea Iuliei Timoșenko, care a pierdut la limită ultimele alegeri prezidențiale și care, cu sprijinul Occidentului, a organizat protestele revoluției portocalii, în urma cărora Ianukovici a fost deposedat, în 2004, de un mandat prezidențial obținut prin fraudă.
Un diplomat UE menționa, în urma unor runde de negocieri cu oficialii ucraineni, că Bruxellesul nu pune bani pe masa Kievului, lăsând să se înțeleagă că europenizarea Ucrainei va fi un proces îndelungat, în care împrumuturile acordate de organismele occidentale vor fi condiționate de transformarea normativă și reforme. Or, Ianukovici pare liderul obișnuit cu câștiguri imediate. Toate acestea într-o perioadă în care Ucraina are mari probleme economice. Pe fond, parteneriatul cu UE punea condiții dure în perioada imediată, care se va suprapune campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2015: eliminarea subsidiilor la gaz pentru populație și colectarea eficientă a taxelor. Potrivit unor surse din Partidul Regiunilor, oficialii ucraineni sperau că UE va interveni pentru a salva Ucraina după un scenariu asemănător Greciei. Spre deosebire de UE, Rusia este dispusă să pună banii pe masa Kievului și să renunțe, cel puțin pe termen scurt, la politicile comerciale agresive.
* Ileana Racheru este cercetător la Institutul Diplomatic Român.
