Pe aceeași temă
Când soldații ruși au părăsit satul Novi Bikiv după o lună de ocupație, Natalia Samson s-a întors în casa ei și a descoperit că aceștia i-au furat parfumurile, bijuteriile, niște sticle de vin, un scuter și o colecție de monede vechi.
Câteva zile mai târziu, a mers în școala din sat, unde lucrează ca director adjunct, și a descoperit că rușii luaseră majoritatea computerelor, proiectoarele și alte echipamente electronice.
În biroul directorului, o foarfecă deschisă fusese înfiptă într-un monitor care a fost lăsat în urmă, aparent în încercarea de a se asigura că ceea ce nu putea fi furat e în schimb distrus.
„Oamenii i-au văzut încărcând pur și simplu totul în camioanele Ural, tot pe ce puteau pune mâna”, a spus Samson. Mai multe case de pe strada principală a satului fuseseră jefuite, precum și toate magazinele. Alți săteni au spun că le-au dispărut mașinile de spălat, alimente, laptopuri și chiar și o canapea.
The Guardian a strâns dovezi care sugerează că jafurile comise de forțele ruse nu au fost doar un caz izolat, ci o constantă a comportamentului militar rusesc.
Mărturiile despre jafurile rușilor au provocat indignare atât în rândul ucrainenilor, cât și în rândul rușilor care se opun războiului.
„Cei care luptă așa nu sunt soldați, ci o gloată”, a scris Vladimir Pastuhov, un politolog rus liberal, care este editorialist la Novaia Gazeta. „În armata rusă jaful este o formă de motivare suplimentară a personalului.”
Într-un apartament din Irpin, un oraș din afara Kievului, care a fost parțial controlat de forțele ruse, o familie s-a întors acasă pentru a descoperi că soldații ruși locuiseră acolo.
Au găsit sticle de alcool aruncate, ambalaje de mâncare și mucuri de țigări împrăștiate în tot apartamentul, grămezi mari de fecale care blocau toaletele și fotografii de familie rupte și aruncate prin casă. De asemenea, au descoperit că o mulțime de lucruri dispăruseră.
„Mi-au luat toate hainele – literalmente totul, paltoane pentru bărbați și femei, cizme, cămăși, jachete, chiar și rochiile și lenjeria intimă”, a spus unul dintre rezidenți.
Potrivit Hajun, un proiect media de investigație din Belarus, peste 128 de pachete care cântăreau în total aproximativ 3 tone, au fost trimise numai la Rubtsovsk din orașul de graniță bielorus Mazyr în data de 2 aprilie.
Rubtsovsk, care este situat în sudul regiunii Altai din Rusia, este un oraș sărac, cunoscut pentru că găzduiește patru închisori.
Într-un material video obținut de The Guardian, pot fi observați soldați ruși care împachetează îmbrăcăminte, televizoare, unelte, echipamente de pescuit, baterii auto și alte articole de uz casnic în pachete înainte de a fi trimise până în Siberia sau chiar în orașele de pe coasta estică a Rusiei.
În videoclip, soldații glumesc cu alți clienți în timp ce pregătesc pachetele. La un moment, un soldat intră râzând cu o trotinetă pe care o pregătește pentru a fi trimisă în Rusia.
Hajun a publicat datele a 16 soldați ruși care au trimis colete înapoi în Rusia pe 2 aprilie de la birourile CDEK, o companie rusă de curierat care livrează în fosta Uniune Sovietică. Afluxul de mărfuri jefuite, precum și atenția din ce în ce mai mare acordată jafurilor rusești în Ucraina, au determinat compania să înceapă să solicite un act de vânzare sau un bon de la un magazin pentru a trimite mărfuri în străinătate.
Hajun l-a identificat pe Evgeni Kovalenko ca fiind soldatul care a trimis cele mai multe pachete în acea zi: 17 colete cu o greutate totală de 440 kg. Acestea includ unelte, difuzoare, o masă și un cort.
The Guardian a încercat să contacteze un număr de soldați acuzați de jaf, însă fără succes.
Sociologul rus Alexandra Arkhipova a spus că nu doar sărăcia și penuria materială în rândul soldaților au dus la jafurile pe scară largă.
„Mulți soldați ruși simt că acest război este absolut inutil și lipsit de sens. Este un război absurd și ei rămân în Ucraina cu riscul imediat de a fi uciși… Așa că se gândesc: „Voi lua acest computer pentru că copilul meu are nevoie de un computer acasă”. Face o situație fără sens mai puțin absurdă și mai practică”, spune sociologul.
Mulți oameni și-au găsit însă casele distruse și vandalizate. În orașul Trostianets, soldații au mânjit cu fecale pereții unui magazin de carne pe care l-au jefuit. Multe case par să fi fost distruse în mod intenționat.
Adesea, victimele sunt oameni care trăiesc o viață modestă, care acum nu mai au nimic.
În satul Stari Bikiv, la est de Kiev, familia Andrușa este în primul rând îngrijorată de dispariția fiicei lor, Viktoria, care a fost răpită de soldații ruși pe 26 martie, fiind bănuită că a furnizat autorităților ucrainene coordonatele pozițiilor rusești. A fost ținută o zi împreună cu alți prizonieri înainte de a dispărea. De atunci nu a mai fost văzută.
Tatăl ei, Mikola Andrușa, spune că soldații nu i-au răpit doar fiica, i-au jefuit și familia luând electronice și bani.
„Nu sunt o persoană bogată. Aveam aproximativ 3.000 de dolari și aproximativ 60.000 de grivne (1.600 de lire sterline). Dar pentru mine erau bani buni. Am vrut să facem reparații la casă – eu, soția mea și fiica mea”, a spus el. Soldații au luat și laptopul familiei și telefoanele mobile.
Confirmarea jafurilor pe scară largă a fost precedată de interceptări ale convorbirilor telefonice dintre soldații ruși, care discutau cu soțiile lor ce să fure în timpul misiunii. Autenticitatea interceptărilor nu a putut fi confirmată, dar mărturiile din zonele eliberate dau credibilitate informațiilor furnizate de ucraineni.
„Pariez că toți băieții au luat ceva acolo”, i-a spus o soție soțului ei într-unul dintre apelurile telefonice scurse. „Pariez că nu ești singur.”
„Toată lumea are o geantă cu el”, a răspuns soldatul.
