Europarlamentarii și presa. Cazul Norica Nicolai

Deși face parte din Comisia pentru Justiție ca membru supleant, Norica Nicolai are de protejat un trust de presă amic, și nu principii.

EturboNews.com informează că un eu­ro­par­la­mentar român s-a adresat Comisiei Europene pen­tru apărarea libertății presei. Aparent, o ves­te bună. Vestea proastă este că Norica Ni­co­lai, europarlamentar liberal din grupul ALDE, nu libertatea pre­sei românești o apăra în scri­soarea adresată Comisarului pen­tru Justiție, Viviane Re­ding, ci pielea Antenelor, a lui Voi­cu­lescu și a celor implicați în afacerea șantajului aflată sub ancheta DNA. Pentru distinsa liberală cu studii juridice, cer­cetarea infracțiunii este „un atac orchestrat la adresa libertății media“, in­terogarea martorilor este curată „intimidare“ conducând la „înfricoșarea angajaților“. Se ex­portă astfel în forul european strategia de abu­rire elaborată de trustul Intact și prac­ti­cată seară de seară în numele libertății presei: se învăluie autorii și complicii infracțiunii cu larga libertate a presei, iar porcăria se face sub acoperirea jurnalismului. În această lumină con­fuză, propagandiștii Antenei 3 devin adevărați eroi ai libertății de expresie. Demersul de in­ter­venție nu pare sincer, el fiind adresat Vi­vi­anei Reding, pe care Norica Nicolai a acuzat-o repetat de la tribuna Parlamentului European că este adepta „justiției selective“, deci res­pon­sabilă, alături de Barosso, de un deficit al democrației în UE. Scrisoarea este mai mult un semn de amor către Felix, partidul și televiziunile sale. Nu contează dacă o astfel de poziție pusă în vitrina Europei compromite, important este să îi facă plăcere șefului de par­tid și aliaților săi. „Man­e­lism politic“, parcă așa nu­mea însăși Norica Nicolai la Congresul PC, pe atunci în opoziție, acest model.

Nu o dată se ivește întrebarea dacă apar­te­nența la un partid are sau nu efect alienant asu­pra celor care intră în politică. Prea des se aud politicieni susținând inepții dictate de par­tid dincolo de orice logică, afirmând gălăgios ceva ce combătuseră înainte sau atacându-și foștii aliați. Nici experiența parlamentarilor la Bruxelles nu vindecă pierderea uzului rațiunii. Cu un ochi la interesele autohtone de partid și cu altul la propriul buzunar, niște euro­parlamentari uită că ar trebui să reprezinte și interesele cetățenilor români, ca parte a Eu­ro­pei. Scrisoarea Noricăi Nicolai este un gest de dispreț față de valorile consacrate ale jur­na­lis­mului și se află în opoziție cu principiile ree­di­tate în Raportul Renatei Weber, liberală și ea, adoptat ca recomandare în mai, anul acesta, ca Norme standard pentru libertatea mass-media. Raportul propune mecanisme de reglementare menite să asigure transparența proprietății asu­pra mass-media, evitarea concentrării și mai ales a interferenței dintre politic, management și activitatea jurnalistică. Astfel, raportul „so­li­cită adoptarea unor norme destinate să asi­gure o abordare și o soluționare adecvate a con­flictelor de interese, precum cele rezultate ca urmare a amalgamării oficiului politic și a controlului asupra instituțiilor mass-media și în special ca beneficiarii proprietari de con­glo­merate de media să fie întotdeauna publici pen­tru a evita conflictele de interes“. Mai mult, se cere monitorizarea unor aspecte contro­ver­sa­bile care pot reprezenta un risc de pierdere a plu­ralismului și diversității culturale, a dreptului la informare corectă a cetățenilor. Articolele 19 și 20 ale Raportului Weber reclamă elaborarea unui cadru juridic pentru a conferi inde­pen­dența necesară exercitării profesiunii de jur­na­list, dar și a unor Carte editoriale care să îi ape­re pe profesioniști „atât în fața presiunilor interne exercitate de editori sau proprietari, cât și în exterior, față de grupurile de interese politice sau economice“. Europarlamentarul Mo­nica Macovei a avut propuneri concrete în sprijinul jurnalismului de investigație trans­fron­talieră, programul Follow the Money, cât și în apărarea dezincriminării calomniei, ade­sea în răspărul intereselor politicianiste.

Deși face parte din Comisia pentru Justiție ca membru supleant, Norica Nicolai are de pro­tejat un trust de presă amic, și nu principii, fiind de altfel convinsă că noi, românii, avem tradiții juridice diferite de ceilalți europeni, cum afirma. Probabil acele tradiții i-au permis în anii ‘90, când era procuror, să intervină ile­gal în favoarea unei adopții străine, pentru ca apoi să beneficieze de o călătorie în SUA, la familia adoptivă. „Tradiții“ ilustrate cu vârf și îndesat de alt europarlamentar, Adrian Se­ve­rin, anchetat pentru corupție, spre slava Ro­mâniei în Europa. //