De același autor
Presa de azi se simte adesea depășită de viteza cu care comunicarea de partid și-a însușit trucurile oferite de noile tehnologii. Să luăm un partid apărut brusc pe scena politică și intrat la fel de brusc în parlament: AUR. Fără să își asume vreo responsabilitate, AUR face „entertainment” pe coridoarele parlamentului sau în sală, întotdeauna în format live pe Facebook: liderul partidului îl talonează pe primarul Capitalei maimuțărindu-se în spatele său, un europarlamentar anunță retoric Apocalipsa Certificatului verde, senatoarea Șoșoacă face o criză de isterie „patriotică” de la tribuna parlamentului, doi deputați AUR iau pe sus un liberal să îl dea jos de la tribună. Totul se transmite live pe Facebook, se transferă pe YouTube și se distribuie cu viteză pe toate căile, să vadă tot poporul.
Ce fac profesioniștii presei în fața acestui asalt cu scop politic evident, cu ținte clare pe electoratul nehotărât, pe antivacciniști și pe omul de la țară care nu știe ce să mai creadă despre circul la care asistă în plină criză politică? În cazul presei fără agendă politică, cea dintâi tentație este să profite de spectacolul oferit gratis, pentru a obține ușor audiență. Nimic mai simplu decât să preia și să difuzeze imaginile lansate, cu mesajele incluse. În general, televiziunile fac în mod curent acest „serviciu” unui partid care crește în sondaje din prestația sa de clovnerie, iar nu din proiecte politice. AUR se mai folosește de comoditatea jurnalismului tranzacțional și pentru a transmite apeluri la ieșiri în stradă împotriva vaccinului, a măștii, a Certificatului verde. Îi ajută pe membrii săi incapacitatea instituțiilor statului de a sancționa sever acțiunile care pun în pericol viața oamenilor. Doar de curând, DIICOT a început ancheta împotriva senatoarei Șoșoacă, aceasta făcând circ de peste un an.
Dacă mass-media este legată de interese politice convergente, atunci mesajele partidului cu pricina, oricât de penibile și hilare, vor fi luate în serios, întoarse pe toate fețele de comentatorii arondați, transformate în adevărate profeții politice. Liderii vor fi mereu prezenți în platoul Antenelor și ale RTV, li se dă voce și timp de antenă, vor fi invitați să vorbească pe skype, zoom, teams pe paginile diverselor publicații online care își hrănesc audiența și lipsa de conținut din astfel de scandaluri, fără altă miză decât vizibilitatea. Desigur că la acest aspect hărnicesc postacii partidului dublați de fanatici, omuleții din umbră care distribuie fără odihnă tot felul de știri false cu accent pe vaccinul „ucigaș” sau pe Certificatul verde care a răpit libertatea și drepturile omului.
Dilema pe care o are mereu presa responsabilă și profesionistă este cum să se poziționeze față de nerușinarea politică manifestată nu doar de AUR. Să ignore complet aceste manifestări neserioase? Să le ia în considerare și să le comenteze cu experți care le pot demonta? Să le combată vehement? Să le ia în derâdere? Nu există un singur răspuns, mai ales că știrea falsă pornită din surse de partid și de la nivelul parlamentului are viteză mare de răspândire. În opinia mea, ea trebuie demontată cu o demonstrație cât mai simplă și mai ușor de înțeles, cu prudența de a nu o multiplica fără voie.
Cu o dilemă s-au confruntat jurnaliștii și la decesul unui apropiat al Dianei Șoșoacă, un antivaccinist și participant la protestele împotriva restricțiilor, în mod ironic om cu studii medicale, care s-a infectat cu Covid și s-a stins la numai 43 de ani. Evident, noi conspirații s-au țesut în jurul acestui deces: că l-au ucis demonstrativ medicii, că nu a fost Covid etc. A fost băgat în față un naist destul de cunoscut pentru a face mai eficiente mesajele de înfierare a comunității medicale. La fel în jurul unui alt antivaccinist cu complicații post-Covid, care decedase cu ceva timp înainte. Iar moartea prin infarct la domiciliu a unui confident al Șoșoacăi i-a oferit acesteia o nouă tribună de scandal și de idei conspiraționiste, evident live pe Facebook. Presa are un sistem propriu de apărare în fața avalanșei de fake news și teorii fanteziste legate de orice: verificarea, prudența și îndoiala rezonabilă, aplicarea normelor profesionale și etice, care nu s-au schimbat. //
