De același autor
Aţi reuşit performanţa, domnule senator Mocanu, să încălcaţi o întreagă serie de prevederi legale, realizând un plagiat amărât, presărat cu comentarii proprii neinspirate, inadecvate, după gustul meu, pentru o declaraţie politică.
Să vedeţi păţanie: mă sună zilele trecute un redactor de la RTV să mă întrebe dacă i-am dat acordul senatorului Alexandru Mocanu de la Teleorman să folosească un articol al meu ca declaraţie politică. Articolul fusese publicat sub semnătură în 15 martie pe HotNews, Contributors, cât şi în revista 22 online. Verific pe site-ul Senatului şi, ce să vezi? Articolul era preluat în Declaraţia politică nr. 2606 din 19 martie 2012 integral, cuvânt cu cuvânt, dar cu fracturi şi intervenţii ici-colo din partea senatorului. Fără ghilimele, fără specificarea autorului, fără nicio sugestie că textul ar aparţine altcuiva. Întrebat de Adrian Ilie, parlamentarul a recunoscut pentru RTV.NET că „am preluat o serie de informaţii din spaţiul public şi le-am aranjat într-o declaraţie politică“, precizând însă că nu consideră asta o încălcare a dreptului de autor. Cum nu am avut ocazia să ne intersectăm niciodată, cred util să-i furnizez domnului senator câteva informaţii care îl pot pune la adăpost de inconfortul unor chemări în instanţă de către autori mai importanţi, mai nervoşi sau mai vanitoşi decât mine. Deci:
Domnule senator,
Vă mulţumesc că sunteţi un cititor al rubricii Media culpa publicate pe HotNews, Contributors şi în revista 22 şi că vă identificaţi adesea cu opiniile mele. Am constatat asta fiindcă, ajutată de un motor de căutare pe Internet, am regăsit pe www.politicalocala.ro articolul meu Eroisme la Realitatea TV preluat în iunie 2011, cu nume, prenume, titlu exact şi chiar cu o apreciere măgulitoare a textului. Înţeleg aşadar mobilul lăuntric care v-a mânat recent să consideraţi just şi să preluaţi articolul în care, sub titlul Gâdea, demisia! La gerunziu, analizam ironic prestaţia unui moderator arogant şi nepregătit pentru un interviu cu premierul. Ce nu înţeleg este de ce aţi renunţat să folosiţi un mijloc uzual, ghilimelele, citarea, aşa cum o făcuseţi în cazul anterior. Mai mult, dacă afirmaţiile dvs. au fost corect notate de redactorul RTV.NET, păreţi a face parte dintre acei adolescenţi care cred că poţi lua orice de pe Internet, că download nu costă, că orice compilaţie e permisă. Nu vă pot lăsa să ignoraţi faptul că în România există Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, din două motive: sunteţi sexagenar şi sunteţi legiuitor în Parlamentul României. Adică omul care face legile.
Legea dreptului de autor zice la art. 7 lit. a că „scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator“ constituie obiect al dreptului de autor, autorul fiind definit ca „persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţa publică“. Oricât de surprinzător ar fi, legea îi conferă autorului o serie de drepturi patrimoniale cum ar fi cele descrise în Cap. IV: dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică, dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, de a decide sub ce nume va fi publicată lucrarea, dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări şi, mai important, dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. În schimb, se permite citarea, în limite rezonabile. Un întreg capitol al legii se ocupă de proceduri şi sancţiuni, inclusiv penale. Aţi reuşit performanţa, domnule senator, să încălcaţi o întreagă serie de prevederi legale, realizând un plagiat amărât, presărat cu comentarii proprii neinspirate, inadecvate, după gustul meu, pentru o declaraţie politică.
Dar să vedeţi în ce bucluc m-aţi băgat: textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora, aşa cum prevede art. 9, nu beneficiază de protecţia legală a dreptului de autor. O spuneţi singur, în răspunsul dat redactorului de la RTV: „Declaraţiile politice nu sunt volume de proză sau de poezie ca să ai drepturi de autor“. Aşadar, incluzând fără acord textul al cărei autoare sunt într-o declaraţie politică neacoperită teoretic de copy-right, îmi anulaţi dreptul legal asupra propriului text. Ce mă fac dacă voi dori să îl includ într-un volum?
Văd, nemaifiind nici eu la vârsta inocenţei jurnalistice, că plagiatul se poartă şi la case mai mari, cum ar fi preşedintele Ungariei, aflat în miezul unui scandal soldat cu anularea doctoratului său. Spun, cu tristeţe, că unii politicieni s-au îndepărtat de cetăţenii pe care pretind că îi reprezintă, considerând un privilegiu firesc ieşirea din limitele etice sau legale. Nu intenţionez să vă dau în judecată, păstrând buna măsură a importanţei proprii. M-aş bucura totuşi dacă apelul meu, pur moral, fără ţintă politică, drept care nici nu precizez cărui partid aparţineţi, v-ar activa respectul pentru oamenii care v-au trimis în parlament, autori sau nu. Şi, vă rog, domnule senator, pentru liniştea dumneavoastră, folosiţi ghilimelele! //
