Nu mai chemaţi proştii la televiziune

E de neînţeles cum de înghit jurnaliştii din România grosolăniile cele mai indigeste cu zâmbetul pe buze şi cum nu se pot lipsi de prezenţa mitocanilor de top.

„Nu mai chemaţi proştii la televizor!“ Acesta este un citat. Din Gigi Becali. Îndemnul a fost lansat prin telefon la Realitatea TV, într-o emisiune despre imnul naţional, unde europarlamentarul i se adresa jurnalistului Ioan M. Ioniţă cu „prostule, tâmpitule, dobitocule“. Onoarea jurnalistului fu apărată de moderatorul Striblea cu o moale dojană: „Sunteţi exagerat, domnu΄ Becali“, l-a admonestat acesta, confirmând astfel că eurodeputatul adevăr grăieşte, însă excesiv. Spre distracţia generală, Becali a continuat o vreme cu injuriile, a pretins să nu mai fie invitat „prostul“ de Ioniţă şi a încheiat triumfal dezvăluind că dintre toate lui îi place să fredoneze imnul Franţei, adică „Maseuza“.

E de neînţeles cum de înghit jurnaliştii din România grosolăniile cele mai indigeste cu zâmbetul pe buze şi cum nu se pot lipsi de prezenţa mitocanilor de top care sunt, la această oră, Gigi Becali şi Vadim Tudor, acesta din urmă asiduu reşapat de unele canale. Scuza că ar face rating nu stă în picioare, comparaţiile de audienţă le sunt mai degrabă defavorabile. Dar şi să aducă audienţă, tot nu este acceptabil ca breasla să cadă umilită sub insultele celor doi. Apelul „nu-i mai chemaţi!“ ar trebui aplicat de urgenţă atât lui Becali, cât şi lui Vadim, pentru asanarea spaţiului mediatic şi totodată pentru recuperarea unei minime demnităţi. Obligatorie ar fi chemarea lor în justiţie.
Circulă pe Internet serii de Top 10 înjurături marca Becali adresate gazetarilor sau, şi mai şi, Top 10 cele mai nebune momente cu Gigi Becali. Prin martie, o jurnalistă de la Ziua veche, care a cutezat să-l întrebe pe eurodeputat despre declaraţia sa de avere, a fost înjurată murdar odată cu declaraţia de avere însăşi.

În iunie trecut, un reporter de la Antena 1 a avut parte de peste cinci minute de ocări neîntrerupte, cu „salutări“ de aceeaşi natură transmise tuturor Antenelor, patronilor, mamei sale şi întregii familii. Apelativele de „boschetar“, „vagabond“, „trădător de neam“ de care au avut parte numeroşi jurnalişti, de la Grigore Cartianu la Tolontan, sunt dulci alinturi pe lângă scatoalcele aplicate de dom΄ Gigi reporterilor care aleargă după el. Adesea le confiscă drăgăstos aparatura – microfoane, reportofoane, aparate de fotografiat –, cum s-a putut vedea pe toate canalale: „Eşti prea fraieră“, a conchis Becali la protestul unei reporteriţe, iar unui ziarist rămas fără microfon i-a reproşat împăciuitor: „Ce eşti prost, am glumit cu tine, ce te-ai băşicat aşa!“. Nici jurnaliştii străini n-au ieşit mai bine, fiindcă, deşi nu vorbeşte nicio limbă de circulaţie, Gigi Becali a învăţat replica de întâmpinare: „Fuck you“, bună la toate.

Nici Vadim Tudor nu lipseşte din topurile internauţilor. În campania electorală, liderul peremist a excelat în încăierări verbale la televizor. L-a făcut pe Dragoş Bucurenci „maimuţă“ şi a jubilat când acesta a părăsit emisiunea televiziunii publice. L-a făcut „vagabond“, „năpârstoc cu sârme în nas“, „haimana“, „infractor“ pe Liviu Mihaiu, i-a făcut pe „cârcotaşii“ Huidu şi Găinuşă „bulangii“ şi „proşti“. La B1 TV s-a porcăit 30 de minute cu un fost colaborator, fără să fie oprit, apoi s-a răstit la cei doi moderatori, care l-ar fi silit să coboare la a vorbi cu „aurolacul“, de altfel „un c… cu ochi“.

Exemplele nu se sfârşesc aici. Câţiva oameni de presă i-au înfruntat: Mândruţă, Liviu Mihaiu, Boanchiş, „cârcotaşii“ şi alţi câţiva. Şi totuşi, parcă deloc vexaţi, unii jurnalişti continuă să alerge după cele două personaje de Muppets show, televiziunile îi cultivă, le difuzează crizele de megalomanie, îi arată tronând în palate, îi invită în direct punându-şi moderatorii în situaţii delicate şi uneori imposibile, riscând amenzi de la CNA. Pentru că activitatea de europarlamentari – calitate cu care aceştia se împăunează adesea – este nulă, argumentul „interesului public“ nu poate fi invocat. Fotbalul, în cazul lui Becali, ar fi o scuză minoră, dar se poate şi fără el, oricum performanţa sportivă nu e de domeniul Stelei. De ce atâta îngăduinţă, când şi jurnaliştii, întocmai ca telespectatorii, au posibilitatea să-şi pună în funcţiune discernământul şi să aleagă pe cine cheamă la televizor? Să fie şpăgi la mijloc? Să fie indolenţă? Să fie conştiinţa de sine palidă a breslei? Să fie interesele patronilor? Să fie imunitatea dată de mizeria morală a societăţii? Terapeutic, ar trebui ţinut un an fără Becali şi Vadim în presă. E uşor şi vindecă. Până şi Becali recomandă reţeta: „Nu mai chemaţi proştii la televizor!“. //