O bilă albă presei pe 2015

În anul care se încheie peste câteva zile, presa i-a altoit pe pușcăriașii VIP deveniți subit „scriitori“.

Au fost destule de criticat în felul cum și-a îndeplinit presa misiunea în 2015. Au fost de­rapaje etice, au fost abateri de la normele pro­fesionale, au fost și arestări. Rubrica de față le-a semnalat. Există în­să subiecte care au resuscitat spriritul critic al jurnaliștilor și i-au îndemnat să sco­to­ceas­că după informații rele­vante. N-a fost ușor de ex­pli­cat un fenomen cu totul abe­rant, marca „fabricat în Ro­mâ­nia“: abundența incredibilă de „opere“ și lucrări științifice ale pușcăriașilor VIP, menite să le scurteze semnificativ penitența. In­te­re­sul public a fost pe deplin servit de mass-me­dia pe subiect. Cotidianul Adevărul a acordat temei numeroase pagini, atât pentru a evalua autenticitatea unor cărți scrise pe bandă ru­lantă de deținuți suspectați de incultură cro­nică, cât și pentru a atrage atenția publicului asupra deficiențelor sistemului juridic și pe­ni­tenciar, care fac posibile fraude comise chiar în timpul executării pedepsei. Îngăduința cu care este privită de sistem aberația că se poate scrie și publica o carte la fiecare 29 de zi­le, cum a susținut George Copos, con­vin­gându-i pe decidenți să îl elibereze în ciuda sus­piciunii de plagiat, este de neacceptat. La fel, „performanța“ de necrezut că, în timpul a 16 luni, un individ ar putea să scrie opt cărți științifice (o carte la două luni), așa cum se lăuda recent deținutul Dan Voiculescu, pen­tru care ar putea primi 240 de zile dispensă din pedeapsa de 10 ani. Sau că agramați ca Gi­gi sau Giovanni Becali ar putea comite mai multe cărți decât au citit într-o viață.

Presa românească n-a în­ghi­țit broasca, cum o înghit po­li­ticienii, care permit ca pe­ni­tența să devină un târg ires­ponsabil între instituțiile sta­tului și privilegiați. O com­pa­rație simplă arată cât de mult s-a agravat fenomenul de când deținătorii de putere și averi, intangibili timp de vreo 20 de ani, au început să intre în vizorul justiției: în perioada ianuarie 2014 – iunie 2015, conform datelor Administrației Na­ționale a Penitenciarelor, deţinuţii din Ro­mânia au publicat sau au notificat spre pu­bli­care 198 de lucrări. Gândul a identificat peste 70 de autori, majoritatea proveniți din rândul „infractorilor cu gulere albe“. În 2012, doar şapte lucrări au fost redactate în închisoare. Di­ferența se bazează pe o rețea de com­pli­ci­tăți, soră cu sistemul plagiatelor și al doc­to­ratului pe bani, rezultată din prevederile le­gale, care spun că „o lucrare ştiinţifică, scrisă sub coordonarea unui cadru didactic univer­sitar şi publicată la o editură acreditată la Con­siliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice şi În­văţământului Superior (CNCSIS), valorează 30 de zile de închisoare scăzute din pedeapsă“. Cine sunt complicii din lumea academică care se pretează la astfel de șmecherii începe să iasă la iveală datorită investigațiilor presei. O solicitare a DNA de măsuri aspre prin mo­dificarea legii este examinată de CSM, dând fiori unor clienți ai corupției.

Mass-media au găsit adeseori titluri de im­pact, pentru a produce alertă morală în socie­ta­te. Sau, cel puțin, indignare. Ion Niculae, mai tare decât Pleșu!, titra în august stiripesurse.ro, referindu-se la cele patru cărți scrise de mag­nat în patru luni, iar PRO TV anunța în luna mai Vești proaste pentru „scriitorii“ din spa­tele gratiilor. Ziarul Adevărul a făcut în pri­mă­vară topul celor mai prolifici autori, sub titlul Uniunea Scriitorilor din Pușcărie. Constatările scandaloase apar încă din titluri: Pușcăriile ro­mânești se preschimbă în edituri științifice, ti­trează Curentul, sau Cum i-a umilit Copos pe academicieni, un titlu al Evenimentului zilei din aprilie 2015. Ironia și bășcălia au stors ti­tluri cu haz: Colecția „Biblioteca pentru hoți“. Marii clasici ai pușcăriilor, cita B1 TV pe o bur­tieră sau, în publicațiile satirice, Pușcăria scoa­te scriitorul din om (Academia Cața­ven­cu) și 10 capitole sugestive din lucrările știin­ți­fice publicate de Adrian Năstase în pușcărie (Times New Roman), din care cităm, ca să în­cheiem anul cu veselie, fie și amară: „Cum am stat în temniță mai puțin de 2 ani pentru un popor de idioți: deși am furat, ei mă cre­deau deținut politic“.