De același autor
Parafraza din titlu nu este întâmplătoare: întocmai ca poezia clasică din filmul lui Peter Weir, Dead Poets Society, televiziunile publice din Europa au prins oarecare mucegai, chiar dacă este adesea un mucegai nobil. Trebuie găsit mentorul de excepție, ca profesorul Keating din film, interpretat magistral de Robin Williams, care să deschidă în fața publicului cutia magică.
Începând cu BBC, mediile publice caută de câțiva ani soluții noi pentru a menține audiența, pentru a fideliza publicul, pentru a atrage public tânăr. Puse în fața unor piețe concurențiale în schimbare, televiziunile publice nu mai dețin de mult monopolul, iar avantajele inițiale se transformă în piedici. În vreme ce canalele de radio și televiziune private sunt actori în piața media, cele publice sunt instituții, crescute în timp, reglementate, susținute parțial din bani publici.
Societățile de televiziune și de radio foste „de stat“ din țările ex-comuniste au rămas, după un sfert de veac de la căderea Zidului Berlinului, sub controlul netransparent al politicului, chiar dacă formal acestea s-au democratizat. Cehia, Croația, Ungaria, România oferă câteva dintre exemple. Comportându-se ca instituții cu programe pentru un public-națiune, televiziunile publice au înțeles târziu că audiența s-a fragmentat, că platformele s-au diversificat, că privitul la televizor nu mai este o ocupație statică, ci publicul însuși a devenit furnizor activ de informație. Era Internetului a schimbat habitudinile și pretențiile de receptare. Flexibile, mediile comerciale s-au mișcat repede, au achiziționat din timp softurile adecvate pentru a putea fi receptate online pe smartphone, tabletă, laptop. Televiziunea Română, de pildă, abia la mijlocul lui 2012 a oferit aplicații pentru recepția online pe TVR+, în vreme ce PRO TV și multe alte canale aveau un avans de un an-doi sau mai mult. Măcinată de imensul deficit bugetar și de conflictele politice, TVR stă mai la coada plutonului, umilită de politicieni și prost condusă. Astfel rămâne departe de preocupările televiziunilor publice europene, care își bat capul cu avansul tehnologic, cu independența jurnaliștilor, cu performanța într-o piață reală.
Ce ne facem cu tinerii? a fost subiectul central al unei conferințe organizate în capitala Suediei de EBU în parteneriat cu Universitatea din Stockholm. Țările nordice, Suedia, Norvegia, Danemarca, n-ar vrea să piardă ceea ce s-a obținut timp de decenii în construcția mediilor publice: autoritate, reputație, încredere. Sondajele comparate arată însă o nouă realitate: dacă în 1995 peste 70% din publicul scandinav frecventa televiziunile comerciale, în 2013 audiența a scăzut cu 5 procente. Cifrele de audiență a televiziunilor publice scandinave sunt și mai îngrijorătoare: 40% în 1995 și o pierdere de 10% în 2013. Ceva trebuie făcut, și-a spus și BBC, modelul cel mai stabil și mai bine finanțat din Europa. BBC a instituit un grup de creativi plătiți dintr-un „fond de risc“, a relatat Sharon Green, pentru a investiga piața, pentru a experimenta formate noi, atât pentru radio, cât și pentru televiziune. S-au născut podium.me, o platformă de exprimare a tinerilor, sau Faceți gălăgie!, emisiune nouă de radio. Ei au plecat de la premisa că generația jocurilor pe net respinge autoritatea cu costum și cravată, nu vrea să privească televiziunea părinților, ci dorește divertisment high production, fascinație, explorare dincolo de limite, viteză. „Tinerii de azi vor două crime în 30 de minute, în timp ce în anii ‘80 o crimă se rezolva în 20 de episoade“, nota cu umor Dennis Christensen de la televiziunea daneză. Televiziunea comercială a înțeles mai repede. Talent-showurile au atins în România, ca peste tot, audiențe record în rândul tinerilor. (Nativii) au talent a avut peste 60% public adolescent (14-16 ani) în Georgia, Moldova, Slovenia, peste 50% în Marea Britanie, iar Vocea... este în topul audienței publicului tânăr în Canada, Bulgaria, România, Filipine etc. (EuroData TV Worldide).Totuși, mediile publice nu pot schimba tabăra, susține Ulla Carlsson, directorul publicației Nordicom: nu pot deveni avocații generației, ci trebuie să rămână de partea părinților și a școlii, într-un efort educativ care nu exclude divertismentul și dinamismul dragi publicului tânăr. Inovația și creativitatea sunt invitate să ia parte la provocarea de a atinge publicul tânăr în știri, reportaj, talk-show, film documentar sau de animație, divertisment.
Nu vine Apocalipsa pentru televiziune, a conchis Alexandre Callay de la EuroData TV. Până la urmă, chiar dacă azi fiecare are ecranul său și își trăiește parțial viața navigând în virtual, tot producție de televiziune caută, într-o ofertă uriașă, de unde se poate alege ceva diferit, ceva special, ceva interesant, ceva remarcabil, ceva magic. Mediile publice trebuie să fie și ele acolo, dacă mai cred, ca să-l parafrazăm pe John Keating, profesorul prodigios din filmul Dead Poets Society, că „imaginile și ideile pot schimba lumea“. //
CITIȚI ȘI
