De același autor
Scriu la „România literară” de peste treizeci de ani. Niciodată, până acum, nu mi s-a refuzat niciun articol. Iată însă că de curând am trăit o experienţă în premieră absolută. Fără să mă anunţe şi fără să-mi dea vreo explicaţie, Nicolae Manolescu a eliminat un text al meu din paginile revistei. De ce? Pentru că în cuprinsul lui este criticată atitudinea actualilor guvernanţi faţă de cultură.
Nicolae Manolescu – profesor universitar, director al revistei „România literară”, preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi ambasador al României la UNESCO (atribuţii pe care şi le îndeplineşte cu o inegalabilă operativitate, făcând naveta între Bucureşti şi Paris) – s-a reorientat, în funcţie de evoluţia situaţiei politice din ultima vreme: dintrun susţinător al lui Traian Băsescu, care l-a numit ambasador, a devenit un susţinător al lui Victor Ponta, de care depinde menţinerea sa ca ambasador.
Nu întâmplător, Uniunea Scriitorilor nu s-a pronunţat în niciun fel asupra plagiatului lui Victor Ponta, deşi este instituţia care are menirea să apere demnitatea condiţiei de autor. Mai mult decât atât, când o cunoscută lingvistă, Rodica Zafiu, a încercat să publice un articol pe această temă, „Stilistica plagiatului” în „România literară”, Nicolae Manolescu a scos textul din revistă, înainte de trimiterea ei la tipar. Nu întâmplător, Uniunea Scriitorilor nu a reacţionat faţă de decizii iresponsabile luate de actuala guvernare în domeniul culturii.
Eu am dezaprobat aceste măsuri în articolul meu intitulat ironic „Comuniştii au simţul valorii”, din care citez: „În mod surprinzător, comuniştii au simţul valorii. Un simţ al valorii însă monstruos, cu care îi identifică pe oamenii superiori ca să îi distrugă. Ei nu se folosesc în evaluarea semenilor de sensibilitate, cultură, spirit critic, bun-gust, pentru că nici nu au asemenea mijloace. Simţul valorii este în cazul lor intuitiv şi visceral, o formă de teamă, o manifestare grotescă a instinctului de conservare.
Inteligenţa, talentul, demnitatea, umorul celor cu care se întâmplă să aibă de-a face îi sperie cumplit, îi face să intre în panică şi declanşează în sufletul lor o ură neagră. Din acel moment, oamenii superiori nu mai au nicio scăpare; vor fi vânaţi oricât şi-ar disimula superioritatea, oriunde ar fugi, oricâtă bunăvoinţă ar arăta opresorilor lor.” „S-a prăbuşit comunismul, ca instituţie, dar comunismul rezidual din mintea multora ne afectează grav viaţa.
Schimbarea nejustificată a conducerii ICR şi desfiinţarea, tot nejustificată, a TVR Cultural au fost, în felul lor, o mineriadă. În sinea mea sunt convins că aceste acţiuni distructive pleacă de la ura unor lideri politici faţă de Horia Roman Patapievici, care nu face niciun efort să-şi ascundă superioritatea intelectuală şi activează în ei teama obscură că, prin comparaţie, ar putea fi divulgaţi ca impostori.
Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, chiar şi Andrei Pleşu (care mai îmblânzeşte fiarele cu umorul său) sunt consideraţi aroganţi, elitişti, lipsiţi de patriotism. Cum să fie aroganţi nişte oameni care şi-au făcut din comunicarea cu semenii scopul vieţii lor? Cum să fie lipsiţi de patriotism autori care, prin textele lor, măresc prestigiul României în lume? Şi de ce să fie considerată o vină apartenenţa la o elită (apartenenţă numită cu un termen care culpabilizează «elitism»)?”
Îmi anunţ cititorii că, în urma respingerii acestui articol de „România literară”, am încetat să mai colaborez la această revistă.
.jpeg)
