ANUL XXXVII (1668) (25 septembrie) 2026

Poate că nostalgia nu e doar o strângere de inimă – e singurul lucru care ne mai ține umani într-o lume care a uitat cum se simte să fii.

Opera Națională București a încheiat stagiunea 2025-2026 cu premiera Lakmé de Léo Delibes, în montarea generoasă a regizorului Andrei Șerban, cu Tiberiu Soare la conducerea muzicală.

O linie poate fi întreruptă și poate fi estompată, așa că, într-adevăr, deși este mascota ordinii și a delimitării, linia se destabilizează destul de ușor.

 Istoria Greciei se amestecă destul de bine cu a noastră. Uneori nici nu știi când se despart. Iar acum ne-am reunit în Uniunea Europeană.

Problematica majoră a celor trei romane ale Tatianei Țîbuleac ni se pare a fi aceea a relațiilor profund disfuncționale, fie că sunt între părinți și copii, fie că sunt între prieteni sau între iubiți.

Avem un film recent(issim). Foarte bun. Dar avem și foarte multe cărți – unele, chiar recente. Cu mult mai multe decât filme. Nu, filmul nu bate cartea; nu cred că problema trebuie să fie pusă așa.

Putin a găsit în antioccidentalism o materie primă excelentă: Occidentul poate fi transformat  într-un agresor geopolitic decadent moral și exploatator economic, în contrast cu o Rusie „normală”.

După aproape zece ani în lumea artei contemporane din România, am început să dezvolt acest talent specific de a identifica un preview înainte să înceapă preview-ul.

Electoratul republican începe să se „dezvrăjească” de Donald Trump. Cauzele prăbușirii în sondaje nu sunt doar economice. Salvarea i-ar putea veni de la ascensiunea radicalilor de stânga.

Nimeni din lumea atât de agitată a politicii noastre nu a găsit răgazul câtorva zile de dreaptă judecată la Râșnov.

La 18 august, televiziunile din Rusia au anunțat un eveniment senzațional. La Kremlin s-au descoperit osemintele lui Dmitri Donskoi. Nu e un simplu eveniment arheologic. Ci este un semn divin.

Criza de azi ne arată negru pe alb că prioritatea ar fi investițiile în fotovoltaic, eolian și în mult mai multe baterii, din bani privați și investind masiv în rețele pe bani europeni să le integreze.

Legea salarizării este necesară pentru a opri risipa și a aduce ordine, dar forma actuală nu are finanțare, nu rezolvă inechitățile, mărind deficitul și împingând România spre junk.

  Egalitatea de șanse este o valoare europeană, iar toate măsurile acestui guvern și ale celor anterioare, aproape fără excepție și indiferent de culoarea politică, au stimulat și promovat contrariul.

Statul de drept se află într-un pericol mortal. Prin comparație cu ceea ce se întâmplă acum, OUG 13 a fost mizilic.  

  M-a pus dracu’ și am făcut niște desene despre cum CCR&PSD atacă Timișoara și pe Dominic Fritz trecând o lege cu dedicație motivată ridicol și rușinos pentru ideea de stat de drept.

Precedentul desființării neretroactivității legii este în mod expres respins de Constituție și de orice principii democratice și nicio interpretare solidă a legii nu-l poate reimpune pe ușa din dos.

  E greu de estimat cât ne costă crizele actuale dar pagubele trec sigur de miliarde. Bine că nu suntem răi de pagubă. Suntem obișnuiți. Nici nu mai știm cum arată o veste bună.