De același autor
Protestele din 2017 împotriva puterii care introdusese amnistia și grațierea prin faimoasa OUG 13 au rămas un reper al răspunsului societății față de abuzurile și aroganța PSD, care după ce câștigase alegerile cu peste 45% a crezut că își poate permite orice, inclusiv să modifice legile penale pentru a-l proteja pe Dragnea. Populația a ieșit în stradă pentru a apăra justiția de ingerința PSD, poziție căreia i s-au alăturat și numeroși magistrați.
La nouă ani de atunci, lecția protestelor a fost întoarsă pe dos, iar lucrurile sunt fundamental schimbate în rău. Justiția, cu vârf de lance Curtea Supremă a Liei Savonea, și Curtea Constituțională au devenit stat în stat și, alături de PSD și serviciile secrete, dau un asalt fără precedent la adresa democrației. Totul, sub privirile complice ale președintelui Dan. Practic, toate instituțiile statului care trebuie să apere democrația, statul de drept și drepturile civile au format o conjurație care le dă lovitură după lovitură. Liniile roșii au fost călcate în picioare. Să vedem doar câteva dintre ultimele exemple.
1. Curtea Constituțională a pronunțat una dintre cele mai rușinoase decizii din istoria sa, stabilind că o lege civilă (nu penală!) retroactivează. Motivarea deciziei este la fel de rușinoasă, plus un limbaj sulfuros menit a ascunde porcăria.
De ce s-a pretat CCR la așa ceva? Pentru a lovi într-un adversar politic al PSD și președintelui Nicușor Dan. Dominic Fritz, primarul Timișoarei, este principalul aliat al lui Ilie Bolojan, împotriva căruia s-a dezlănțuit o campanie care încearcă eliminarea lui din prim-planul politicii. Prin faptul că Dominic Fritz își pierde mandatul de primar al Timișoarei s-a urmărit slăbirea USR, astfel încât aceasta să accepte să se așeze la masa Guvernului alături de PSD și de câțiva dintre trădătorii din PNL, planul la care Nicușor Dan & PSD nu au renunțat niciodată. Acesta este și motivul de fond pentru care președintele refuză să desemneze un premier, lăsând de aproape cinci luni România în criză politică, fără un guvern cu puteri depline. Dar... ghinion! Lovitura aplicată lui Dominic Fritz nu și-a atins scopul, acesta fiind reconfirmat la șefia USR, așa cum nu și-au atins scopul nici brutalele încercări de scindare a PNL, operate de președintele Dan prin numirea lui Adrian Veștea și de justiție prin anularea hotărârilor congresului PNL.
Trecând peste cauzele meschine și politicianiste ale deciziei CCR, grav este că una dintre instituțiile fundamentale ale statului se situează în afara Constituției pe care trebuie să o apere.
2. Curtea Supremă a dat în judecată Guvernul Bolojan cerând plata restanțelor salariale (adică sporuri pe care judecătorii și le-au acordat lor înșiși în instanțe) de peste un miliard de euro. Procesul are loc la Curtea Supremă, care devine astfel și parte, și judecător, ceea ce înseamnă conflict de interese, după cum explică fosta ministră a justiției Monica Macovei: „Reclamanta ICCJ este una din părțile procesului, dar judecă propria cerere împotriva Guvernului în conflict de interese total și major. Judecătorii de la ICCJ au cerut bani și tot ei decid. Nu am îndoială că vor decide în favoarea lor și împotriva Guvernului, în dispreț față de lege, cetățeni și lipsiți de imparțialitate, onoare și corectitudine”.
Macovei, ca foarte mulți alții, este convinsă că judecătorii aflați sub bagheta Liei Savonea (îi include și pe cei de la Curtea de Apel București) nu vor avea niciun scrupul să decidă în favoarea lor „în dispreț față de lege, cetățeni și lipsiți de imparțialitate, onoare și corectitudine”.
Iarăși, cum s-a ajuns aici? Pentru că magistrații și-au uitat rolul în stat, menirea profesiei, se cred o putere deasupra celorlalte și au un dispreț organic față de societate. La alt nivel, magistrații se răzbună pe Ilie Bolojan, singurul politician care a avut îndrăzneala să se atingă de privilegiile lor nesimțite, reducându-le pensiile și umblând la vârsta de pensionare. Nu pe cât ar fi trebuit și meritat, e drept.
3. O lovitură mortală aplicată transparenței și luptei anticorupție a fost dată de eliminarea publicării declarațiilor de avere și interese, precondiție de aderare la UE și monitorizată ani la rând prin MCV. După ce Parlamentul a înlocuit declarațiile de avere/interese cu o așa-numită „declarație de interese financiare” care nu mai conținea informații esențiale despre proprietăți, terenuri, conturi în bănci, împrumuturi, acționariate la firme, ci doar „praguri valorice financiare”, a fost și aceasta eliminată de Curtea Constituțională. La presiunile USR, a fost totuși acceptat un amendament care le introduce într-o formă edulcorată.
Culmea e că nimeni nu a atacat acest articol – 5 din cei 9 judecători CCR au extins singuri controlul de neconstituționalitate asupra acestui articol din lege.
Nu-i de mirare, transparența declarațiilor de avere a fost mereu un cui în talpa politicienilor, șefimii instituțiilor și administrației publice, clientelei de partid și, evident, a magistraților. Presa a putut să prezinte publicului cum averile potentaților zilei creșteau ca-n povești fie prin afaceri cu statul, fie prin diverse sinecuri, cum veniturile și pensiile magistraților căpătau proporții pantagruelice de la an la an. Scandaluri răsunătoare și dosare penale au plecat de la declarațiile de avere/interese, de aceea au fost mereu urâte de aproape întreaga clasă politică și de magistrați.
Aceste trei exemple, lista e mult mai lungă, ne arată nu doar regresul unor reforme, zădărnicia luptei de ani la rând pentru independența justiției și transparență, dar, mai cu seamă, pericolul în care se află statul de drept. Prin comparație cu ceea ce se întâmplă acum, OUG 13 a fost mizilic. //
