Teii din Iași, cea mai recentă victimă a autorităţilor locale

Prin februarie, când nici nu se înmuiase bine gerul afară, edilii Iaşului au decis să taie copacii din centrul oraşului. Cei mai mulţi ieşeni s-au trezit că cel mai important bulevard, punctul zero al oraşului, a fost dezbrăcat de haina care i-a oferit frumuseţe, farmec şi umbră decenii întregi. Astazi doar fotografiile mai amintesc de arborii care au fost cândva acolo.

Invocând necesitatea punerii în valoare a clădirilor de patrimoniu de pe bulevardul Ştefan cel Mare, de parcă turiștii erau deranjaţi până acum de parfumul de tei din centrul oraşului, primăria a retezat fără milă copacii. Trebuie spus că acţiunea s‑a încadrat într-un proiect de modernizare „europeană” a întregii zone centrale a oraşului. Pe scurt, teii, simbolici pentru Iaşi, au fost înlocuiţi cu salcami japonezi pitici.

Nu cunosc persoane care să se fi plâns că din cauza copacilor nu văd clădirile de pe bulevardul Ştefan cel Mare, sau turişti dezamăgiţi că n-au putut admira toate elementele arhitecturale ale Palatului Roznovanu şi ale bisericilor, pentru că teii erau prea înalţi. Cunosc, însă, foarte mulţi ieşeni care recită zilnic câte un pomelnic cu numele unor sfinţi pentru “minunatele” gropi de pe străzile oraşului.

Dar să revenim la argumentul primăriei. Dacă ne uităm la câteva mari oraşe europene: Paris, Berlin, Barcelona, observăm că turiştii preferă bulevardele sau arterele pietonale străjuite de arbori care oferă umbră şi crează o atmosferă plăcută. Cine ar crede că locuitorii unui oraş sau turiştii îşi doresc să se plimbe pe o stradă încinsă de soare, fără umbră, pentru a admira detaliile clădirilor?

Nu găsesc motivele care să susţină această decizie. N-am aflat nici astăzi detalii despre vreun studiu sau investigaţie peisagistică din care să rezulte nevoia tăierii teilor. Nu au fost publicate nici măcar simulări care să prezinte cum va arăta în final bulevardul (așa cum s‑a făcut, macar, cu complexul Palas, un alt proiect controversat), iar bâlbâielile autorităţilor din ultimele luni demonstrează că această decizie este de fapt o treabă încropită peste noapte.

Pot fi de acord că Iaşul, ca orice alt oraş european, are nevoie de un centru pietonal, dar nu pot să accept argumentele şi maniera în care s-a acţionat pentru tăierea copacilor din centrul oraşului fără ca opinia cetatenilor să conteze. Nu pot să rămân indiferentă la deciziile radicale şi ireversibile care-mi schimbă locul în care am decis să trăiesc şi în care, probabil, îmi voi creşte copiii.

Numeroşi ieseni, din tară şi străinătate, şi‑au manifestat dezacordul faţă de decizia municipalităţii: pe reţelele de socialiazare, prin semnarea de petiţii, prin întocmirea de sesizări către diverse instituţii sau prin realizarea de rapoarte care documentează în detaliu abuzurile Primăriei Iaşi. Am organizat mai multe proteste, la care au participat câteva sute de ieşeni şi am cerut oprirea tăierii teilor (februarie) sau replantarea lor (aprilie). Incă nu ştim cât de puternice trebuie să fie vocile noastre pentru a fi ascultate.

Nu sunt o apărătoare a încremenirii, dar îmi doresc ca edilii Iaşului să aibă o viziune pe termen lung care să stabilească direcţiile, priorităţile şi proiectele oraşului, să ţină cont de opinia publică atunci când decid să schimbe faţa cetăţii sau să-i sacrifice simbolurile.