Alianta D.A. reloaded

Un lung comunicat al Administratiei Prezidentiale trece in revista in detaliu mesajele pe care seful statului le-a transmis la reuniunea de bilant a Aliantei PNL-PD care a avut loc duminica la Palatul Parlamentului. Constient ca doar si simpla sa prezenta la un astfel de eveniment ar starni destule controverse, echipa de comunicare de la Cotroceni a imaginat o eticheta generala de acoperire. Asa se face ca suntem anuntati de la inceputul comunicatului ca presedintele a participat la aceasta reuniune tipica de partid “în calitate de portdrapel al programului politic cu care Alianta a castigat alegerile”. Numai ca, in cazul unui om cu temperamentul lui Traian Basescu, astfel de eforturi sunt oricum inutile. Poza cu iz electoral din finalul reuniunii, care reuneste intr-un gest simbolic de unitate si victorie trioul Basescu-Tariceanu-Boc, e greu de justificat in contextul limitarilor constitutionale impuse sefului statului. De altfel, in esenta, nu e nimic nou sub soare. Desi a facut-o mai acoperit si mai atent la chestiunile de ordin formal, Ion Iliescu a ramas permanent in stransa legatura cu PSD, pe intreaga durata a mandatelor sale, implicandu-se direct in jocurile interne ale acestuia. Noul locatar de la Cotroceni nu a facut decat sa renunte din start la acest gen de ipocrizie politica, care ilustreaza un viciu de fond al Constitutiei, care a mentinut si dupa revizuire o paguboasa ambiguitate in sfera puterii la varf, in ceea ce priveste raporturile dintre presedinte si primul ministru.

Prezenta si tonul discursului unui Traian Basescu, aflat umar la umar cu Calin Popescu Tariceanu intr-o mare liberal-democrata, trebuie sa fi luat multa lume prin surprindere, mai ales dupa ciocnirea cu valente tragi-comice dintre cei doi consumata la Bruxelles, dupa ce, intr-o conferinta de presa, premierul a avut ideea nefericita de a explica cum va sprijini Romania integrarea europeana a Republicii Moldova, in conditiile in care nici aderarea noastra nu era inca finalizata. Cum insa interventia presedintelui a fost departe de a fi una de conjunctura, ci, din contra, a fost una elaborata, cu accente programatice, e limpede ca prezenta sa la eveniment fusese convenita si orchestrata din timp, probabil la varful puterii, intr-un cerc restrans. Ea consemneaza o stare de fapt, aceea ca, in ciuda ciocnirilor repetate dintre liberali si presedinte, si Traian Basescu, si Alianta D.A. au mare nevoie unul de altul. Mai ales in conditiile in care limitele marjei de siguranta din Parlament de care dispune coalitia de guvernare sunt zilnic puse la incercare, iar conservatorii lui Dan Voiculescu pot initia oricand, cu ochii la sondaje, basculari de genul celor petrecute de atatea ori in trecut. Pe de o parte, echipa de la Palatul Victoria acuza o ingrijorator de rapida eroziune a suportului sau popular, iar, pe de alta, presedintele are nevoie de aparatul de putere guvernamental, daca vrea ca multe dintre declaratiile sale sa nu ramana simple vorbe in vant.

 Asa ca poza de grup prin care toti combatantii victoriosi acum un an au dorit sa transmita romanilor un mesaj general de incredere si unitate era necesara tuturor, in ciuda relatiilor schizofrenice dintre cele doua palate, care au marcat aproape neintrerupt anul politic 2005.

In mod ironic, primul ministru si Executivul in ansamblu se afla in situatia in care trei dintre oamenii cu rol decisiv in succesul electoral de acum un an, e vorba de Traian Basescu, Mona Musca si Theodor Stolojan, aflati si acum pe primele locuri in topul indicelui de incredere in toate sondajele de opinie, sunt, cu totii, doar marginal asociati coalitiei de guvernare. Cum el insusi are o cota de credibilitate stanjenitor de coborata, Calin Popescu Tariceanu nu poate decat sa constientizeze fragilitatea pozitiei sale politice pe termen mediu, inclusiv din punctul de vedere al suportului de care se bucura in interiorul propriului partid. In aceste conditii, e posibil ca, in ciuda unor indemnuri venite din zona cercului sau de apropiati, premierul sa realizeze ca sansele sale de a-l infrunta deschis in continuare pe Traian Basescu devin tot mai palide.

Sa insemne aceasta ca, din instinct de conservare, Tariceanu ar fi acceptat pana la urma cele doua idei, fuziunea si anticipatele, care, nepuse in practica la timp, au otravit relatia dintre cele doua palate? E greu de spus, pentru ca lipsa de consecventa a fost definitorie pentru actuala guvernare, pe intreg parcursul anului.

Cu toate acestea, sunt cateva elemente scoase in evidenta de reuniunea aniversara de duminica, care ar putea defini de o maniera mai clara coordonatele evolutiilor politice din urmatoarea jumatate de an. Ceea ce s-a intamplat duminica la Palatul Parlamentului poate fi interpretat si ca debutul procesului de constructie a unei structuri unificate liberal-democrate, care ar putea fi incadrata in categoria unei formatiuni politice prezidentiale, pe modelul UMP din Franta. Nu ar fi, de altfel, nimic altceva decat unul dintre punctele planului strategic initial avut in vedere de Alianta dupa preluarea puterii, de la care insa liberalii s-au abatut foarte repede. Aceasta formula ar avea avantajul ca intregul ansamblu PNL-PD, si nu doar democratii, ar beneficia de transferul cotei de popularitate, inca ridicate, de care se bucura Traian Basescu in randul populatiei. La care s-ar adauga, evident, un plus intrinsec de sustinere, conferit de imaginea generala de forta si unitate pe care electoratul o apreciaza intotdeauna. Pe de alta parte, in mod inerent, si presedintele ar avea, la randul sau, de castigat in planul autoritatii sale asupra aparatului institutional al statului.

Exista si un al doilea element-cheie care merita semnalat. Pana vineri noapte, in absenta unui acord al Uniunii Europene in privinta bugetului pentru 2007- 2013, sansele Romaniei de a adera la UE peste un an erau in cumpana. Ceea ce crea serioase dificultati potentiale actualei coalitii de guvernare. Poate, de aceea, si prezenta presedintelui la intrunirea Aliantei D.A. a fost confirmata doar in ultimul moment. Acum, cand lucrurile sunt destul de clare din acest punct de vedere, Traian Basescu s-a aflat in pozitia confortabila de a reconfirma apasat data de 1 ianuarie 2007 drept momentul aderarii tarii la UE. Consecinta imediata e aceea ca proiectul anticipatelor poate reveni pe tapet acum, cand Alianta ar fi inca in pozitia de a intra cu bune sanse intr-o campanie electorala. Sa fi stiut ceva Dan Voiculescu in acest sens, motiv pentru care a si avansat brusc ideea unei iesiri de la guvernare? Cert este ca, daca ne luam dupa ceea ce am vazut duminica, un fel de repetitie pentru campania electorala, atat prin mesajul general de unitate, cat si prin accentele anti-PSD neobisnuit de dure, Alianta PNL-PD pare din nou pregatita sa abordeze cu un puternic suport prezidential atat procesul de fuziune, cat si alegerile anticipate.

 Cum insa, pe intreg parcursul anului, in relatia PNL-PD-Traian Basescu, rasturnarile neasteptate de situatie au fost mai degraba regula decat exceptia, pare inca prea riscant sa ne putem pronunta daca, de aceasta data, actorii politici in cauza vor fi in stare sa-si finalizeze proiectele strategice comune.