De același autor
La mijlocul saptamanii trecute, in preziua discursului din Senat al premierului, prin redactii, prin cercurile politice si la Ministerul de Justitie circula un zvon insistent: demiterea Monicai Macovei era probabil doar o chestiune de ore. Pana la urma, a fost o alarma falsa. Poate o simpla speculatie. Poate o isprava a "specialistilor in stiri". Daca ultima versiune se va dovedi adevarata, e un semn ca tehnica diversiunii pare sa fi fost bine insusita. Si putem banui si cine se afla la capatul firului.
De altfel, era putin probabil ca primul ministru sa faca un astfel de gest dramatic chiar in preajma vizitei de evaluare la Bucuresti a comisarului european pentru justitie si afaceri interne, Franco Frattini. Sigur, ramane sa ne lamurim daca demiterea nu s-a produs pentru ca vizita urma sa aiba loc sau d-l Frattini a venit special in acest moment pentru a incerca sa o impiedice. Iar daca se va ajunge in zilele urmatoare la un guvern monocolor PNL, Monica Macovei va disparea oricum in mod natural, spre deplina satisfactie a unei bune parti a spectrului politic autohton.
Franco Frattini s-a straduit atat cat a putut sa dea o mana de ajutor actualilor ministri de la Justitie si de la Administratie si Interne. Dar nimeni nu trebuie sa-si faca iluzii exagerate. Capacitatea Comisiei Europene de a influenta jocurile politice de la Bucuresti nu mai e ce a fost. Si asta, chiar daca exista o clauza de salvgardare care poate fi activata. Ceea ce ar insemna ca pentru o perioada de pana la 3 ani sentintele curtilor de justitie din Romania nu vor fi recunoscute in statele membre ale UE. Daca e indoielnic ca faptul in sine i-ar putea impresiona foarte tare pe politicienii nostri, votul de blam care ar fi astfel acordat actualului guvern l-ar incurca totusi pe d-l Tariceanu. Si extern, dar si intern.
Majoritatea populatiei s-a obisnuit sa vada de ani de zile Bruxellesul drept o instanta suprema care se straduieste sa corecteze derapajele liderilor politici de la Bucuresti. Asa ca o astfel de decizie, despre care vorbesc tot mai apasat in ultimul timp mai ales cativa influenti politicieni germani, intre care Günther Krichbaum, raportor al grupului parlamentar CDU/CSU pentru Romania in Comisia de Afaceri Europene a Bundestagului, si Susanne Kastner, vicepresedintele Bundestagului, care ar fi inevitabil puternic mediatizata, i-ar putea produce efecte negative de imagine semnificative premierului. Cu atat mai mult, cu cat lumea stie ca esecul nu i se poate imputa Monicai Macovei, desi mai ales din zona PSD si PRM se arunca permanent pe piata astfel de fumigene. De altfel, si Franco Frattini, si Susane Kastner, de exemplu, au avertizat in repetate randuri, si oficial si neoficial, ca atacurile impotriva actualului ministru al Justitiei si, mai ales, motiunea simpla din Senat sunt percepute in exterior ca incercari de blocare a reformei in Justitie.
Nu intamplator a reactionat atat de nervos si PSD la sprijinul explicit acordat Monicai Macovei de Franco Frattini. Pentru ca in Romania orice semnal de acest gen venit din partea Comisiei Europene erodeaza puternic credibilitatea atacurilor indreptate impotriva acesteia, cu precadere de la PRM si de la PSD, unde Victor Ponta, un tanar demagog promitator care se si vede probabil in postura de viitor ministru al Justitiei, este trompeta principala. Pentru a intelege cat de mare e deranjul, e suficient sa facem doua observatii. Daca, pe alte teme, liderii PSD gasesc de regula sprijin la colegii din Partidul Socialist European, cum s-a intamplat in chestiunea euroalegerilor, de pilda, nu acelasi lucru se intampla atunci cand vine vorba de reforma in justitie. Desi e social-democrata, Susane Kastner a criticat fara menajamente motiunea anti-Macovei. Iata de ce se depun eforturi majore pentru a infirma ideea ca Monica Macovei s-ar bucura de sprijin la Bruxelles. O intoxicare de presa scoasa pe piata imediat dupa ce motiunea anti-Macovei a fost adoptata in Senat vorbea despre faptul ca Franco Frattini ar fi fost atentionat sa nu se mai exprime public pe acest subiect. Din nefericire, insa, pentru artizanii zvonului cu pricina, o reactie neobisnuit de prompta de la Bruxelles, venita direct de la cabinetul presedintelui José Manuel Barroso, a infirmat categoric orice speculatii de aceasta natura.
Dar Monica Macovei e cu adevarat o "nuca tare", mai ales pentru primul ministru. E costisitor si sa o tii in guvern, e costisitor si sa o demiti. Cu Traian Basescu te descurci mai usor. Ii pui eticheta de scandalagiu, mai faci o trimitere la spriturile de la Golden Blitz si la Elena Udrea. Insa imaginea simbol a d-nei Macovei e mult mai greu de maculat. S-au incercat in timp sa se monteze dezinformari de presa, s-a batut moneda pana la saturatie pe sintagma "procuror ceausist", Dan Voiculescu, presedintele fictiunii politice care este Partidul Conservator, a pus si el cu entuziasm umarul la diferite demersuri de discreditare. Fara succes. Din nenorocire, opinia publica se incapataneaza sa o privesca in continuare cu mult mai multa incredere si simpatie pe ministrul Justitiei decat pe detractorii ei.
Dificultatea sefului Executivului de a lua o decizie in aceasta privinta e vizibila. Pe moment, se aplica o tactica de temporizare combinata cu manevre menite sa-i limiteze ministrului Justitiei marja de manevra. Un fel de incercare de a o face sa functioneze pe postura de ministru de vitrina. Un amendament introdus in parlament transfera catre Consiliul Superior al Magistraturii sarcina de a-i nominaliza pe sefii Parchetului General si DNA. Pe de alta parte, criticile premierului, atacurile virulente din partea lui Radu Stroe si, peste toate, amenintarea cu demiterea sunt menite sa creeze o stare de nesiguranta care sa transmita semnalele potrivite catre titularii posturilor cheie din sistemul de justitie.
Insa, cu toate acestea, situatia nu poate continua pe termen lung.
Presiunile venite dinspre cei care ii asigura supravietuirea politica, aliatii din umbra de la PSD, PRM si PC, combinate cu disconfortul creat de refuzurile repetate ale d-nei Macovei de a-si da viza pe documentele de guvern care nu i se par in regula si cu tentatia de a dobori una dintre redutele de sprijin esentiale ale presedintelui au toate sansele sa forteze un deznodamant asteptat de multa lume de pe scena politica cu nerabdare: debarcarea Monicai Macovei. Acela ar putea fi unul dintre momentele cheie de care ne vom aduce probabil aminte, atunci cand vom analiza la rece deznodamantul crizei politice in plina desfasurare la Bucuresti.
