Cutia cu scenarii

Multa lume ar putea sa se intrebe de ce ar dori actuala conducere a PNL sa se lege la cap cu Actiunea Populara intr-o formula de asociere politica inca neprecizata. Intentia ca atare a fost avansata de Bogdan Olteanu, unul dintre oamenii influenti din partid, ceea ce inseamna ca nu e doar o vorba aruncata in vant. 

Demersul are logica sa. PNL incearca astfel sa se legitimeze drept principalul promotor al reformei morale in politica romaneasca, varful de lance al deconspirarii fostei Securitati si al luptei impotriva celor care in opinia sa sunt continuatorii fostului regim comunist. E o miscare preventiva care are in vedere contracararea efectelor electorale induse de o potentiala coalitie formata din Partidul Democrat si aripa liberala constituita din sustinatorii Platformei Stoica-Stolojan. Rostul e acela de a putea contesta, se spera, cu mai multa indreptatire intentiile declarate ale celor din urma de a constitui in formula de mai sus principalul pol de dreapta in politica romaneasca. E foarte posibil sa existe in plan si pasul al doilea: atragerea in combinatie a taranistilor. Ceea ce le-ar permite liberalilor ramasi in PNL sa spuna ca in jurul lor se formeaza adevaratul pol politic de dreapta. Ceilalti sunt doar o aripa desprinsa din FSN, infiltrata de fosta Securitate, asezonata cu o mana de fosti liberali frustrati.

Cele mentionate mai sus ar putea devoala o componenta importanta a proiectului politic al liderilor in exercitiu ai PNL grupati in jurul lui Calin Popescu Tariceanu si Bogdan Olteanu, care incepe deja astfel sa se profileze. Elementele principale ale acestuia ar putea fi pastrarea controlului asupra aparatului de partid prin relegitimarea lor in cursul unui congres extraordinar organizat la inceputul anului viitor, renuntarea formala la Alianta D.A., care, oricum, nu pare sa mai existe decat pe hartie, concomitent cu demararea unor negocieri de culise cu PSD, pentru a obtine sprijin pentru un eventual guvern minoritar fara PD si constituirea unei variante alternative de pol politic de dreapta, ca formula electorala pentru viitoarele alegeri. O lista de obiective nu tocmai simplu de realizat si, oricum, cu multe necunoscute. Cea mai mare e, fara indoiala, capacitatea echipei Tariceanu de a ramane la guvernare, pentru ca, in caz contrar, toate aceste scenarii risca sa ajunga imediat la cos.

Asocierea cu formatiunea fondata de Emil Constantinescu, care, atat el personal, cat si apropiatii sai, cu precadere Mugur Ciuvica, se numara printre cei mai vehementi critici ai presedintelui, semnaleaza intentia clara de ruptura totala de Partidul Democrat si de Traian Basescu, care vor deveni astfel, cu siguranta, de data asta deschis si oficial, principala tinta a atacurilor PNL si a aliatilor sai, in mult mai mare masura decat PSD sau PRM, de exemplu. E foarte probabil ca unul dintre artizanii importanti din umbra ai unui astfel de proiect sa fie Dinu Patriciu, care, in momentul de fata, este in masura sa ofere nu doar un sprijin financiar consistent, ci si sustinerea imperiului sau mediatic in curs de consolidare pentru un astfel de proiect politic, care se suprapune in mare masura peste intentiile sale declarate.

Propunand un astfel de plan, parte la vedere, parte la nivel informal, actuala conducere a PNL doreste sa ofere un orizont de asteptari mai confortabil echipei sale de lideri locali si de activisti, ingrijorati ca reconfigurarea scenei politice autohtone i-ar putea impinge intr-un rol marginal, daca nu, Doamne pazeste, chiar in afara parlamentului, asa cum au patit taranistii in anul 2000. E, de altfel, conditia esentiala ca primul obiectiv, pastrarea controlului asupra apropiatului congres extraordinar si deci asupra parghiilor de putere din PNL, sa fie atins fara emotii. In aceste conditii, cu sprijinul falangelor disciplinate si bine organizate ale Tineretului Liberal si al retelei de lideri judeteni loiali, cooperativele de vot din teritoriu ar merge ca unse, asa ca delegatii trimisi la congres vor revalida in mod covarsitor actuala conducere PNL si ar consemna eliminarea definitiva a aripei disidente.

Sustinatorii Platformei nu vor ramane atunci decat cu optiunea unei constructii extra-PNL, ca pas intermediar pentru o posibila constructie politica de perspectiva impreuna cu democratii. Principala lor problema, in acest moment, este aceea de a-si pastra grupul compact. Nu degeaba Bogdan Olteanu a declarat ca, deocamdata, nu este de actualitate declansarea unei noi campanii de excluderi, in ciuda unor declaratii anterioare extrem de belicoase pe aceasta tema. Se spera in recuperarea macar a unei parti dintre disidenti, mizandu-se, intre altele, pe afectul psihologic creat de promptitudinea cu care presedintele a validat propunerea premierului de demitere a lui Gheroghe Flutur din functia de ministru al Agriculturii. Reactia lui Traian Basescu a fost una logica. El nu dorea sa ofere dovada explicita ca este artizanul rebeliunii liberale. Numai ca, desi gestul sau are menirea de a da mai multa credibilitate miscarii initiate de Theodor Stolojan si Valeriu Stoica in interiorul partidului, pe termen scurt el a slabit moralul trupelor rebele angrenate in batalie. Temerea dominanta trebuie sa fi fost aceea ca, iata, riscam sa ramanem de izbeliste, suspendati, undeva, intre PNL si tandemul PD-Presedintie. Asa ca, pentru tabara platformistilor, principala provocare a momentului este aceea de a mentine moralul la cote rezonabile, ca o conditie esentiala pentru pastrarea disciplinei si unitatii in interiorul grupului, pastrand astfel capacitatea acestuia de atractie in randurile activului PNL.

Daca echipa condusa de Calin Popescu Tariceanu are sanse rezonabile sa treaca cu bine de hopul congresului extraordinar, nu e la fel de sigur ca perspectivele electorale ale partidului, pe termen mediu si lung, sunt la fel de promitatoare. Promovarea unui mesaj dominant construit pe ideea reformei morale radicale e o chestiune delicata. Ai nevoie nu doar de un public pregatit sa il recepteze - si exista cu siguranta un anumit nucleu dur in societatea romaneasca care rezoneaza la acest gen de discurs public -, ci si de vectori credibili care sa il transmita. Or, in acest punct incep sa apara probleme majore. Din varii motive, pe drept sau pe nedrept, Emil Constantinescu nu pare capabil sa adune elitele intelectuale in jurul unui astfel de proiect politic, iar tinerii liberali nu inspira cine stie ce incredere atunci cand preiau pe nemestecate idei la care se vede cu ochiul liber ca nu rezoneaza cu adevarat, ci le vad doar ca un simplu vehicul in lupta politica. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in prezent campania de deconspirare a Securitatii e in mare parte discreditata si pare extrem de greu de resuscitat.

E inca prematur sa prognozam cum se va derula disputa dintre cele doua tabere si cu ce efecte pe scena politica romaneasca. Vom asista in continuare la o cursa contra-cronometru in care va conta enorm cine creeaza impresia de castigator. Pentru ca, daca guvernul Tariceanu cade inainte de congresul extraordinar al PNL, lucrurile risca sa scape cu totul de sub controlul actualilor sai lideri. Daca nu, atunci lucrurile se complica. In mod normal, o posibila constructie care sa-i aduca la un loc pe disidentii liberali si Partidul Democrat, cu sprijinul cvasiexplicit al lui Traian Basescu, va beneficia de tractiune electorala substantial mai ridicata decat o alternativa croita in jurul PNL si al actualei sale conduceri. Insa fragmentarea zonei de centru dreapta va avea efecte negative, dupa cum s-a vazut adesea in trecut. Iar acolo unde sunt ape tulburi, pescuitorii dubiosi nu intarzie sa se arate.