De același autor
Anunțul demisiei lui Sepp Blatter de la conducerea FIFA, după ce cu doar 4 zile în urmă fusese reales la congresul organizației desfășurat la Zurich, a luat prin surprindere pe toată lumea. Inclusiv pe o bună parte dintre cei aflați în Comitetul Executiv al FIFA. Vineri, delegați din 209 federații deciseseră să-l realeagă pentru al cincilea termen consecutiv pe Sepp Blatter, ignorînd sfidător imensul scandal de corupție apărut în urma unei anchete FBI care a dus în final la arestarea a 14 oficiali ai organizației. Ce s-a întîmplat de vineri pînă marți care să fi determinat această abruptă schimbare de atitudine? Iată întrebarea pe care și-a pus, imediat după anunț, toată mass media internațională. A aflat cumva Blatter că ancheta FBI urma să fie extinsă și asupra sa? Au amenințat oare, în culise, principalii sponsori care, la unison, de la VISA și Adidas la Coca Cola si McDonald's, au salutat imediat decizia privind demisia, că își vor retrage sprijinul financiar? Deocamdată nu există răspunsuri clare la nici una dintre aceste întrebări.
Scandalul legat de ceea ce se întîmplă la FIFA se extinde mult dincolo de teritoriul care privește cel mai popular sport de pe planetă. De fapt, "familia fotbalului" pomenită public permanent de către Sepp Blatter, implicat în FIFA timp de aproape 40 de ani, în cea mai mare parte în calitate de președinte (în ultimii 17 ani) sau secretar general, nu are nici o legătură nici cu echipele, nici cu jucătorii și cu atît mai puțin cu miliardele de fani. E vorba doar de oficialii de rang înalt ai fotbalului, obișnuiți cu o "viață de cinci stele" pe spezele unei organizații, notorie prin lipsa de transparență (salariile lui Sepp Blatter și ale celorlați membri din conducerea FIFA sunt un secret bine păzit). Un text publicat în revista "22" de Traian Ungureanu, scris înainte de a fi anunțată demisia lui Blatter, explică mecanismele care sub pretextul unei "democrații formale" au făcut posibil dictatul unui lanț global clientelar corupt care părea pînă de curînd să se bucure de impunitate. La care se adaugă o combinație de jocuri geopolitice și resentimente anti-occidentale. În fond Blatter nu a făcut decît să utilizeze o formulă de vot, deja patentată la ONU, care a permis, cu cîțiva ani în urmă, ca Libia condusă la acea vreme de colonelul Gadaffi să obțină președinția Comisiei ONU pentru Drepturile Omului. Așa s-a ajuns la ceea ce un oficial FBI numea "o adevărată cupă mondială a corupției în interiorul FIFA".
Pe aceeași lungime de undă cu Vladimir Putin, care a criticat săptămîna trecută vehement ancheta FBI considerînd că la mijloc este o conspirație americană împotriva FIFA, Sepp Blatter (față de care liderul de la Kremlin și-a exprimat întregul său sprijin) a considerat întotdeauna că criticile presei britanice si anchetele intreprinse de Justiția Statelor Unite sunt doar o expresie a frustrările existente în două țări care au pierdut competițiile în care s-au decis organizatorii cupelor mondiale la fotbal din 2018 (Rusia) și 2022 (Qatar). Iată de ce situația de la FIFA este văzută de mulți într-o cheie care nu are neapărat legătură cu fotbalul ci drept o măsură a influenței occidentale, în principal americane, pe plan internațional. Altfel spus, întrebarea fundamentală este în ce măsură valorile definitorii pentru democrațiile liberale, precum transparența, primatul legii, combaterea corupției, mai pot fi promovate într-o lume în care, mai ales sub impulsul puterilor revizioniste, Rusia și China, cîștigă teren punctul de vedere care le consideră drept "instrumente ale intereselor occidentale".
Ei bine, după ce vinerea trecută perspectiva era una deprimantă, astăzi lucrurile s-au schimbat radical. Ca un detaliu, deloc nesemnificativ, la anunțul veștii demisiei lui Sepp Blatter, bursa din Qatar a scăzut cu 3 procente! Pe de altă parte însă plecarea acestuia din fruntea FIFA nu rezolvă problemele de fond ale organizației, "moștenirea sa otrăvită". Comentînd evenimentul Simon Kuper face, în Financial Times, o paralelă cu situația din Irak. "Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat după înlăturarea lui Saddam este acela că dispariția unui tiran este doar începutul. Cel mai adesea, înlăturarea în sine se dovedește a fi momentul cel mai plăcut al poveștii".
Totuși, în ciuda acestui tip de evaluări realist pesimiste privind soarta FIFA, pe fond avem de a face cu un deznodămînt de bun augur. O dovadă că influența americană în lume rămîne una importantă. Și în acest caz nu e vorba de puterea militară sau de cea economică. După cum notează Ghideon Rachman, tot în Financial Times, chiar înainte de anunțul demisiei lui Sepp Blatter, Justiția din Statele Unite continue să aibă, în ciuda asaltului puterilor revizioniste, "o autoritate morală care izvorăște din rădăcinile sale într-o societate democratică, transparentă, guvernată de lege". Nici Rusia și nici China, în ciuda forței sale economice, nu se bucură de acest tip de credibilitate globală. "Iată de ce, conchide Rachman, reputația pentru integritate a instituțiilor americane rămîne un important atu intangibil la scară mondiala". Ar putea fi o veste bună și pentru România, unde asaltul asupra Justiției pare să fi revenit la ordinea zilei.
