De același autor
De aproape un an, de cand ruptura din interiorul Aliantei D.A. a devenit o stare de fapt, liberalii au incercat permanent sa-si construiasca o identitate separata in interiorul coalitiei de guvernare si sa adune puncte electorale in zona retoricii axate pe lustratie si pe devoalarea colaborarii cu fosta Securitate. Alternativa, aceea de a miza pe succesele guvernarii, inseamna intrarea pe un drum infundat. Pentru ca, de regula, insuccesele sunt cele mai vizibile, iar, cum primul ministru e liberal, pasivul guvernarii se aduna inevitabil mai mult in zona PNL. In plus, acest gen de subiecte raman inca importante pentru ceea ce s-ar putea numi nucleul electoral dur al partidului si, foarte important, tot acolo parea sa se gaseasca punctul vulnerabil al lui Traian Basescu si al democratilor.
Ca formula tactica de implementare a strategiei s-a ales varianta cultivarii lui Marius Oprea si a altor catorva tineri istorici, oameni credibili, care, cu determinare si tenacitate, incearca de cativa ani de zile sa scoata la lumina astfel de informatii, pana acum bine ascunse prin dosare. Asa a aparut Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, asa au fost redactate texte de lege care sa asigure baza formala a demersului. Dincolo de suspiciunile din plecare privind intentiile reale ale conducerii liberale, initiativa are merite incontestabile. S-a iesit dintr-un blocaj de ani si ani de zile. CNSAS a inceput sa lucreze altfel decat pe vremea in care era condus de Gheorghe Onisoru, intre altele si datorita faptului ca institutia a inceput sa beneficieze de transferul masiv al unor arhive de la SRI, proces in care Traian Basescu a avut un rol determinant. Numai ca, desi subiectele cu pricina au intrat in dezbaterea publica si "monstrii din arhive" vor provoca de acum incolo multe surprize si scandaluri, ramane de vazut in ce masura liberalii vor reusi sa obtina din asta si un castig electoral semnificativ..jpg)
Din pacate, pentru ei auspiciile nu sunt neaparat dintre cele mai favorabile. Mai intai, pentru ca in spatiul public temele respective au intrat intr-o zona difuza si confuza. Cu cat mai mare zgomotul in jurul subiectelor, cu atat devine mai mic impactul unor posibile dezvaluiri. Pe ansamblu, pare mai probabil ca, in perceptia publica, sa asistam mai degraba la o erodare generala a clasei politice, erodare trecuta de altfel de mult de cota de avarie, in care va fi antrenat si PNL. Lehamitea generala, sentimentul asteptarilor inselate si decuplarea de politic vor afecta in principal categoriile mai sofisticate, care constituie in teorie baza electorala a liberalilor. Oricum, in general, multi dintre actorii prinsi in acest joc tind sa supraliciteze efectul dezvaluirii legaturilor vinovate cu fosta Securitate in plan electoral. Pentru omul de pe strada, acestea nu sunt atat de incriminante ca pentru jurnalisti sau pentru unii lideri de opinie. Mai ales atunci cand acuzele sunt percepute ca fiind parte a atacurilor adversarilor politici. Asa s-a intamplat in trecuta campanie electorala, cand acuzatiile lui Mugur Ciuvica impotriva lui Traian Basescu pe acest subiect au ramas fara ecou. Pe de alta parte, sarabanda declaratiilor, incriminarilor si puzderia de speculatii aruncate pe piata fac sa fie greu de inteles in acest moment cine pentru ce lupta si care sunt mizele adevarate aflate in joc. Asistam la un fel de maculare generalizata, care impinge subiectul tot mai mult in zona derizoriului.
Tocmai de aceea au incercat liberalii saptamana trecuta sa faca tot posibilul pentru a se pozitiona, o data in plus, drept campioni ai luptei pentru deconspirarea fostei Securitati, depunand public la CNSAS, si nu oricum, ci printr-o delegatie care cuprindea nume grele din conducerea partidului, o lista cu peste 150 de nume de demnitari PNL care urmeaza sa fie verificate din acest punct de vedere. Ca bonus, ei spera sa obtina cu acest prilej si informatii incriminante despre Theodor Stolojan, pentru a neutraliza astfel ofensiva acestuia impotriva grupului Tariceanu. Incercarea, cel putin din perspectiva proeminentei publice, nu a avut cine stie ce ecou. Din contra, capul de afis l-a tinut saptamana trecuta un subiect delicat pentru PNL: finantarile electorale acordate PSD de catre firmele lui Dinu Patriciu, pe atunci seful filialei din Prahova a partidului. In acest moment, pare foarte probabil ca suspiciunile privind colaborarile subterane dintre PNL si PSD sa atarne semnificativ mai greu in ochii alegatorilor din nucleul liberal dur decat demersul de la CNSAS.
In conditiile in care destramarea formala a Aliantei D.A. e doar o chestiune de timp, cea de facto s-a produs deja, strategia politica adoptata de PNL pare destul de subreda. Si asta desi, aparent, prin izolarea presedintelui si a PD pe scena politica, vizibila mai ales cu prilejul ultimelor dispute legate de serviciile secrete, echipa Tariceanu pare a fi la prima vedere intr-o situatie relativ confortabila. Numai ca, pe termen lung, singurul lucru care conteaza cu adevarat e dimensiunea sprijinului popular. Or, principalele teme avansate de liberali, retragerea din Irak si batalia pentru lustratie si deconspirarea fostei Securitati, nu au nici una un mare potential din acest punct de vedere. Prima starneste mai ales in randurile electoratului traditional al partidului fie ostilitate, fie, in cel mai bun caz, zambete ironice. A doua tema este perceputa in principiu drept una serioasa, insa, pe de o parte, harmalaia generalizata pe acest subiect creeaza o mare confuzie in spatiul public, iar pe de alta, acuzele privind deturnarea demersului in zona jocului politic de culise ii erodeaza substanta morala. Ceea ce face ca PNL sa intre in perioada urmatoare, in care se va consuma o batalie decisiva pentru viitorul sau politic, fara un proiect politic viabil, fara un lider charismatic si cu destule indoieli si temeri, chiar in propriile randuri.
