Pseudo-agenda liberala

Desi PNL vrea sa dea impresia de forta si determinare, deja organizatiile din tara ne anunta ca pregatesc o ampla actiune de strangere de semnaturi in sprijinul retragerii militarilor romani din Irak, tot mai multe semne indica exact contrariul. Partidul pare sa fi ajuns intr-o fundatura politica. Nu are nici un proiect major cu care sa se identifice si nici lideri populari. Paradoxal, cei mai populari si mai credibili liberali, Mona Musca si Theodor Stolojan, nu numai ca nu sunt implicati in nici un fel in forurile de decizie ale formatiunii, dar au capatat statut de paria din punctul de vedere al actualei conduceri. La fel se intampla si cu fostul presedinte, Valeriu Stoica, unul dintre cei mai redutabili si mai sofisticati strategi din politica romaneasca.

 Asa se si explica probabil comportamentul schizofrenic care isi pune amprenta tot mai adanc asupra majoritatii deciziilor importante luate in ultimul timp. Pe de o parte, liderii liberali fac un apel la mentinerea pe termen lung a Aliantei D.A., pe de alta, o mineaza constant cu propuneri de genul aceleia de retragere a militarilor din Irak sau de desfiintare a  CSAT, chestiuni in care se afla in profund dezacord cu democratii. Pe de o parte, vorbesc despre necesitatea de a initia o dezbatere nationala pe marginea oportunitatii ramanerii noastre in Irak, pe de alta, ii sanctioneaza prompt pe toti cei care au indraznit sa-si exprime deschis dezacordul fata de propunerea inaintata de Teodor Atanasiu si de primul ministru, inhiband astfel din start orice dezbatere interna in PNL pe aceasta tema. Pentru a spori confuzia, chiar si sanctionarile au fost selective, de pe lista neagra fiind exclusi si Mona Musca, si Theodor Stolojan. Probabil pentru ca era prea riscant sa ataci public doua personalitati a caror cota de credibilitate este de doua ori mai mare decat aceea a sefului lor de partid.

Daca decizia conducerii PNL de a solicita pe nepusa masa si imperativ retragerea militarilor romani din Irak e cel putin discutabila, atat pe fond, prin prisma impactului extern asupra relatiilor cu Washingtonul si Londra, cat si ca optiune de strategie electorala, maniera de a gestiona procesul e de-a dreptul catastrofala. Cu un ministru al Apararii care face gafa dupa gafa si e ironizat de toata presa nu poti ajunge prea departe. Ultima sa isprava, aceea de a recunoaste public ca a utilizat serviciul de informatii al armatei pentru a-si spiona adversarii politici, intre care am aflat ca se gaseste si Adriana Saftoiu, purtatorul de cuvant al Presedintiei, pune PNL intr-o situatie cu adevarat delicata, din perspectiva amestecului toxic dintre interesele de partid si cele ale statului, lucru de care si PSD a fost vehement acuzat in trecut. Acest gen de prostie gratuita ilustreaza din plin impasul in care au ajuns liberalii in acest moment, confruntati nu doar cu lipsa unei viziuni pe termen lung, ci si cu absenta unor jucatori politici inteligenti si credibili. E greu de crezut ca politicieni cu un indice de incredere precar, lipsiti de charisma, se pot incontra public cu succes cu preopinenti de talia lui Traian Basescu, Monei Musca sau a lui Theodor Stolojan.

 Contextul general nu e nici el deloc favorabil premierului si grupului sau de apropiati de la varful partidului. Daca mai era nevoie de o dovada in plus, ultimul sondaj  IMAS descrie destul de bine maniera in care este perceputa public relatia dintre presedinte si primul ministru. Pusi sa se pronunte in legatura cu disputele din ultima vreme dintre cele doua palate, romanii tind sa-i dea dreptate lui Traian Basescu intr-un raport de aproape 5 la 1. E o disproportie coplesitoare, care reflecta in fapt diferenta marcanta de calibru electoral dintre cei doi lideri politici si care compromite in mare masura, din start, sansele primului ministru de a face puncte in astfel de situatii. Nu e insa mai putin adevarat ca acest razboi il uzeaza totusi si pe presedinte. De aceea, acesta a tinut sa participe la ultima sedinta de guvern, unde a fortat introducerea pe agenda a deciziei de infiintare a Agentiei Nationale de Integritate, tocmai pentru a demonstra indirect ca, in timp ce premierul lanseaza teme destul de indepartate de agenda reala a cetateanului, cum este aceea privind retragerea din Irak, o chestiune critica din perspectiva integrarii europeane, clamata drept prioritatea zero a guvernarii, ar fi fost lasata de izbeliste daca nu ar fi intervenit presedintele. Poate ca evenimentul nu a avut un impact extraordinar asupra opiniei publice in general, dar pentru categoriile mai restranse, dar influente din societatea romaneasca care oscileaza intre Traian Basescu si grupul Tariceanu subiectul e sensibil si poate fi important pentru pozitionarea lor finala.

 Calculele conducerii PNL, care spera ca, aruncand in spatiul public o tema populara, il va pune pe presedinte in dificultate si va reechilibra raporturile cu PD din Alianta D.A., risca sa se dovedeasca gresite din mai multe motive. In primul rand, pentru ca, desi in mare, romanii nu sunt deloc entuziasmati de prezenta militarilor nostri in Irak, ei nici nu se pronunta decisiv in favoarea retragerii imediate, asa dupa cum indica un alt sondaj recent realizat de  Gallup exact pe aceasta tema. Mai mult, dincolo de cifre, subiectul in sine nu e unul cu un mare impact emotional. Oamenii au alte prioritati. Altfel spus, chiar si daca destul de multi i-ar da dreptate lui Tariceanu si nu lui Basescu, e putin probabil ca acest lucru sa modifice hotarator optiunile lor electorale.

In al doilea rand, daca liberalii s-au bazat pe faptul ca, beneficiind de sprijinul unor lideri de opinie marcanti care, din varii motive, parte din convingere, parte din calcul, vor crea un curent de opinie care sa le fie in sfarsit favorabil, si aici au supralicitat. Parerile fiind impartite si discutia alunecand in mod inevitabil de la chestiunea punctuala a retragerii din Irak la aceea a raporturilor generale cu Statele Unite, mesajul initial se dilueaza semnificativ. Mai mult, la nivelul unor cercuri intelectuale influente deja s-a coagulat o contrareactie, lucru previzibil daca ne uitam la ce s-a intamplat in trecut in astfel de situatii.

 Strategii liberali au apreciat probabil ca efectele campaniei pentru retragerea trupelor din Irak asupra lui Traian Basescu vor fi la fel de devastatoare ca acelea ale atacurilor pe care le-a suferit Emil Constantinescu in 1999 atunci cand a decis sa sprijine interventia  NATO asupra sarbilor. Numai ca datele problemei sunt profund schimbate. Nu doar pentru ca Traian Basescu este un lider popular, ci si pentru ca starea generala a populatiei e net mai buna astazi ca atunci, pentru ca teatrul de operatiuni care era chiar la granita noastra e acum destul de departe si, in timp ce vecinii nostri din sud au fost dintotdeauna priviti cu simpatie, nu acelasi lucru se poate spune si despre musulmani. In plus, in timp ce castigul potential de alegatori trecuti in tabara liberala ca urmare a discursului populist centrat pe retragerea imediata din Irak e greu de estimat, se pot de pe acum contabiliza pierderile strategice suferite in categoria celor din nucleul dur al PNL si mai ales in aceea a liderilor de opinie cu simpatii liberale.

Asadar, pe ansamblu, efectele favorabile in planul castigurilor electorale de perspectiva sunt destul de difuze. In schimb, impactul imediat in interiorul partidului este deja vizibil. Agenda liderilor liberali si agenda populatiei par mai departe ca oricand una de alta. Disputele exterioare au marit falii existente de mai multa vreme, iar sanctiunile acordate zilele trecute, explicabile prin logica pastrarii disciplinei in interiorul PNL, nu fac decat sa consolideze in opinia publica ideea ca formatiunea politica cu pricina are serioase probleme interne. E foarte adevarat ca nici unul dintre rebelii sanctionati nu are o priza consistenta in activul PNL, dar aceasta regula functioneaza atata vreme cat partidul ramane in zona unei ponderi electorale rezonabile. Daca ultima initiativa liberala, in loc sa aduca beneficii, va eroda formatiunea condusa de Calin Popescu Tariceanu, atunci s-ar putea ca aceasta sa revina ca un bumerang chiar impotriva celor care au declansat-o.