Pupitrele de comanda ale mass-media romanesti

 Unde se uita romanii atunci cand sunt crize politice, care de altfel la noi se tin lant, sunt inundatii sau inzapeziri ori afla de vreun eveniment neasteptat din categoria cunoscuta sub numele de "breaking news"? La canalele de stiri, bineinteles. La Realitatea, la Antena 3 si cateodata la N24. Din pacate, televiziunea publica a incetat sa mai fie de ceva vreme o optiune luata in calcul din acest punct de vedere. Aici nu e vorba in principal de audienta, ci de relevanta, de capacitatea unui canal mediatic de a influenta agenda publica, adica de a modela felul in care atat omul de pe strada, cat si decidentii, politicieni, oameni influenti din institutii sau din mediul de afaceri, percep si interpreteaza ceea ce se petrece in jurul lor. Si asta desi jurnalele de stiri sau cele cateva programe informative difuzate de postul public nu sunt prost facute. In plus, toata lumea recunoaste ca presiunile, interferentele puterii in acest spatiu, daca nu au disparut cu desavarsire, nu sufera nici un fel de comparatie cu ceea ce se intampla in timpul trecutei guvernari PSD.

Din multe puncte de vedere, situatia mass-media din Romania este o ciudatenie. Sa ai trei canale de stiri, fara sa punem la socoteala OTV, prin studioul caruia se perinda multe nume grele din politica autohtona, e cu totul neobisnuit. Ca sa dam un exemplu, Republica Ceha, o tara evident mai dezvoltata ca Romania, in care investitiile in publicitate pe cap de locuitor sunt de 6-7 ori mai mari ca la noi, are un singur canal de stiri, CT 24, si acela apartinand televiziunii publice. Ungaria nu are nici un astfel de canal TV de stiri, iar in Polonia exista doar unul, TVN 24, e drept, privat. Anomalia cu pricina are insa, evident, explicatii sale. Conglomeratele media deja consolidate in Romania nu sunt in principal afaceri, ci mai degraba instrumente de influenta si putere, bune si pentru protectie, dar si, daca este cazul, pentru atacarea adversarilor.

Pana acum 2-3 ani principalele vehicule care influentau opinia publica erau jurnalele de stiri de la TVR, Antena 1 si ProTV si cateva talk-show-uri, in special Marius Tuca Show. Mai ales datorita dominatiei din zona rurala stirile televiziunii publice aveau cea mai extinsa audienta la nivel national, ajungand de regula la 25-30% dintre telespectatorii care se uitau la momentul respectiv, chiar daca in urban cei doi competitori privati obtineau cifre de rating superioare. Intre timp insa, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Si pentru ca numarul retelelor de cablu din rural a crescut, dar mai ales datorita aparitiei canalelor de stiri. Oferind un flux de stiri neintrerupt, pe de o parte, si obtinand colaborari exclusive ale unor importanti lideri de opinie, ceea ce blocheaza aparitia acestora pe alte ecrane, ele s-au impus deja ca principali formatori de opinie. Asa ca, oricate eforturi ar face TVR, si din multe puncte de vedere programele de stiri sunt mai bine facute si destul de echilibrate, lupta e dinainte pierduta. Daca, intelegand aceste mutatii, televiziunea publica ar fi decis la timp sa-si lanseze si ea un canal de stiri, lucrurile ar sta acum altfel. Cum insa nu a facut-o, relevanta sa in plan national e in continua erodare, oricate ofensive de "rebranding" ar pune pe roate.

Dar aceasta constatare e cu adevarat o nenorocire? Poate ca nu e o catastrofa nationala, dar nici nu e deloc o situatie fericita aceea in care in cea mai mare parte agenda publica din tara e conturata de cativa actori media privati, controlati, la randul lor, de o mana de oameni cu interese evidente si destul de explicite in politica si afaceri. Daca pentru televiziunea publica, ca si pentru radioul public, exista totusi destule instrumente pentru a interveni in cazul unor derapaje, daca prin lege ele sunt institutii cu anumite obligatii specifice si sunt in mod inerent mult mai sensibile la semnalele venite din partea societatii civile, comportamentul actorilor media privati este pana la urma in afara oricarui control, altul decat cel exercitat de proprietarii lor.

E adevarat, capacitatea mass-media de a manipula opinia publica are limitele sale. Mai mult, exista destule semne ale unei certe maturizari a electoratului din acest punct de vedere, mai ales ca accesul la Internet a creat un mediu informational tot mai extins, mai dinamic si mai greu de dominat, indiferent de mijloacele financiare puse in joc. Dar, chiar si in aceste conditii, tot ar trebui sa fim totusi ingrijorati cand in buna masura circuitele informationale ale Romaniei trec doar prin cateva pupitre de comanda.