De același autor
Nicolae Vacaroiu ar putea fi un presedinte interimar "pentru linistea noastra", macar pentru 30 de zile, daca majoritatea parlamentarilor decid sa voteze pentru suspendarea lui Traian Basescu. Cu acest slogan Ion Iliescu a castigat alegerile din 1992. Ulterior, el l-a inscaunat pe actualul sef al Senatului la conducerea Guvernului Romaniei. A fost cu siguranta cea mai cenusie si mai dezolanta perioada din istoria postdecembrista a Romaniei. Patru ani de imobilism politic si economic exasperant.
In mod ironic, dupa 15 ani si doar la cateva zile de la aderarea formala a tarii la Uniunea Europeana, Ion Iliescu, principalul artizan al mineriadelor, cel care recomanda la un moment dat direct instantelor sa-i favorizeze pe chiriasi in dauna proprietarilor, pare sa fie in avanposturile luptei declansate de PSD pentru a forta suspendarea din functie a actualului presedinte. Umar la umar cu Victor Ponta, semn ca, dincolo de retorica privind reforma radicala a partidului, diferitele tabere din interior au decis sa-si dea mana pentru a exploata la maximum o excelenta oportunitate de a prelua initiativa politica, dupa o prelungita perioada de apatie..jpg)
Ion Iliescu, Victor Ponta, Corneliu Vadim Tudor, Dan Voiculescu, Calin Popescu Tariceanu, care tocmai l-a acuzat duminica pe presedinte ca sta la originea declansarii "unei adevarate isterii colective" si acum nu face decat sa culeaga ceea ce a semanat. O trimitere destul de transparenta la initiativa de suspendare lansata de PSD, de care PNL s-a disociat in chip formal, dar asta doar pentru ca o asociere explicita a celor doua partide e daunatoare din punct de vedere electoral. Asadar, lista adversarilor lui Traian Basescu e extinsa si variata, transpartinica si fara granite de varsta. Si asta pentru ca, dupa parerea unei bune parti a clasei politice autohtone, actualul presedinte provoaca un "deranj" prea mare. Exagerat de multa agitatie, prea multe tensiuni. Un adevarat balci! Circ, balci sunt de altfel si descrierile preferate ale pleiadei de analisti care, mai cu morga sau mai bascalios, dupa obiceiurile locului, comenteaza pe larg evenimentele zilei. O formula foarte eficienta de a amesteca faptele si vinovatiile, chestiunile minore cu unele de fond, injectand cat mai multa confuzie posibila in spatiul public.
Toti cei in cauza sunt de parere ca lucrurile s-ar imbunatati dramatic daca am scapa cu totii de actualul locatar de la Cotroceni, chiar daca din ratiuni tactice unii refuza sa o afirme pe fata. Traian Basescu irita pe multa lume. Pe liberali, pentru care oricine are vreun dram de simpatie pentru presedinte este din start suspect. Iar aparitia PLD nu face decat sa puna si mai multe paie pe foc. Ii irita deopotriva si pe conservatorii din fantomaticul partid inventat de Dan Voiculescu, dar si pe peremistii condusi de Corneliu Vadim Tudor, la al caror show de prost-gust si agresiv am asistat in timpul intrunirii parlamentului in care Traian Basescu a condamnat comunismul. Un spectacol asezonat cu huiduieli si imbrancituri prin balcoane, derulat sub patronajul ipocrit al mai sus pomenitului Nicolae Vacaroiu, care pare sa-i fi deranjat insa mult mai putin pe cativa dintre promotorii declarati ai reformei morale in societatea romaneasca decat gesturile si declaratiile presedintelui.
Actuala criza politica e atat de fluida si de imprevizibila, incat devine destul de riscant sa avansezi scenarii care pot fi contrazise de la o zi la alta. Asistam la un joc de contre, de atacuri si replieri surprinzatoare, in care diversiunea si dezinformarea au atins cote nebanuite. De fapt, spectacolul din culise e probabil mai interesant, din multe puncte de vedere, decat cel de pe scena. Si cu siguranta descrie mai bine raportul de forte de pe teren.
Pentru prima data in ultimii doi ani de cand a preluat mandatul de presedinte, Traian Basescu trece cu adevarat prin momente cel putin complicate. Masinaria de dezinformare mediatica, pusa in miscare nu doar, previzibil, de "Antenele" lui Dan Voiculescu, ci si de alte canale de televiziune si publicatii influente, a reusit nu doar sa relativizeze in mare parte chestiunea interventiei politice in actul de justitie ridicata de "biletelul" trimis de premier presedintelui, ci sa si impinga lucrurile intr-o deplina confuzie politica si morala, transformand intr-un "caz pereche" bluful pus foarte repede la cale, in contrapartida, de seful conservatorilor. Oricine are habar cat de cat de circuitul documentelor intr-o institutie publica sau chiar privata stie ca astfel de rezolutii reprezinta o practica curenta care nu poate fi asimilata in nici un caz cu ideea de interventie politica decat daca cineva se straduieste cu tot dinadinsul sa o eticheteze ca atare. Daca insa ai grija sa inviti comentatorii potriviti si sa duci discutia in zonele convenabile, atunci totul e posibil.
In zilele din urma, presedintele a simtit pe pielea sa, in mod nemijlocit, forta a ceea ce el a numit "sistemul ticalosit", acel conglomerat de interese politice si economice cu prelungiri in mass-media care se simte deranjat si chiar amenintat, direct sau indirect, de imprevizibilul introdus pe scena publica de actualul sef al statului. Nu intamplator, si Traian Basescu, si Monica Macovei au parte de multa antipatie transpartinica in interiorul clasei politice si in mare masura si in media. Ambii au bulversat serios sistemul. Metodele lor pot fi uneori criticabile, iar atmosfera creata in jur nu tocmai usor de suportat. Exista si destule semne de intrebare pe termen lung. Cineva imi spunea ca e dispus sa accepte faptul ca modificarile institutionale si actiunile in forta lansate de DNA si Parchet erau necesare pentru aceasta perioada, fie si pentru a elimina convingerea incetatenita ca, de la un nivel in sus, exista persoane intangibile. E suficient sa vedeti doar ce se intampla din acest punct de vedere la vecinii bulgari. Dar ce ne facem cand, in locul Monicai Macovei, ne vom trezi cu Victor Ponta in fruntea Justitiei?!
In plus, in plan uman, gestul presedintelui de a pune "la pastrare" un bilet mai vechi trimis de premier si de a ataca printr-un personaj atat de controversat cum e Elena Udrea nu e neaparat foarte simpatic. Dupa cum nici instabilitatea politica nu e deloc simpatica. E de-a dreptul obositoare. Traian Basescu e obositor si el si foarte probabil nu e foarte greu sa-i gasesti pete in biografie, pentru a decreta apoi ca nu e cel mai potrivit sa gireze, de exemplu, initiativa de condamnare a comunismului. Numai ca el e cel care a facut acest pas. Tot el este cel care a reusit, dupa ani de zile, sa impuna trimiterea arhivelor Securitatii la CNSAS. Si, in mod sigur, fara Traian Basescu si fara Monica Macovei nu ar fi fost posibila atacarea unor cazuri de coruptie la inalt nivel.
Din pacate, e greu de gasit o formula "linistita" si "nedureroasa" pentru a face institutiile statului sa intre treptat in normalitate si sa iasa de sub control politic. Pana la urma, ramane sa decidem, dincolo de spectacolul mediatic, care este in mare parte orchestrat astfel incat sa-i fie defavorabil presedintelui, daca preferam sa traim intr-un regim de tip Basescu, imprevizibil si poate obositor, sau preferam mai degraba normalitatea de tip Nicu Vacaroiu.
