Poporul

Era previzibil, dar îmi pare rău. Fără să cred cu putere în vreunul dintre cei mai importanţi trei candidaţi, voiam ceva nou. Nu mai suport să văd luptându-se în discursul preşedintelui Poporul şi Clasa Politică, şi pe Elena Udrea alături de Popor. M-am săturat de skanderbegul dintre voievod şi boieri. Nu mai vreau ca o pereche de testicule să le castreze pe altele şi invers, pentru că nu cred în politica testiculelor. Nu mai vreau să asist încă cinci ani la lupta dintre un cult al personalităţii şi un anticult al personalităţii, redus în mare la Traian Ungureanu versus Valentin Stan.

Nu mai vreau încă cinci ani de anticomunism de circumstanţă din partea puterii politice, care să amâne luarea în posesie a comunismului de către gândirea critică. Nu ştiu dacă aş fi avut şanse la mai bine din partea lui Crin Antonescu, dar merita încercat. Fără să fiu deloc un fan al PNL, credeam că ar fi avut ocazia să apară pe scenă alţi oameni, apartinici. N-or să apară. Cinci ani mai târziu, până şi Elena Udrea va fi o femeie respectabilă. Elena Băsescu va fi prima senatoare-fotomodel şi tatăl, bătrân, va lăsa în seama cine ştie cărui politician sarcina luptei deja strămoşeşti cu Clasa Politică coruptă.

Pe de altă parte, nu vreau în niciun caz s-o văd pe Elena Udrea înlocuită de Lavinia Şandru sau de Oana Niculescu-Mizil. Nu-l vreau pe Hrebenciuc în locul lui Videanu şi nici pe Vanghelie, fără pereche. Onorabil altminteri în campanie, Mircea Geoană are în spate un partid încă mai putred decât celelalte, pe care nu-l vreau la putere. Între „intelectualii lui Băsescu“, oameni de calitate, dar prizonierii unor accese nevrotice şi cei ai lui Iliescu, cu ştate vechi feseniste, mânjiţi de pete pe care niciun detergent nu le mai scoate, nu stau să mă gândesc pe cine aleg.

Nici aici nu sunt însă sigur. Nu ştiu dacă afectul, cel exprimat aici, e un bun clarvăzător şi dacă un ministru cinstit şi prost conduce mai bine decât unul murdar, dar deştept. Şanse mari sunt, am văzut deja, să avem miniştri proşti şi murdari. Dar, dacă aşa a vrut Poporul, atunci aştept mult trâmbiţata reformă a statului şi a clasei politice. Aştept un PD-L mai european, aştept instituţii depolitizate şi mai puţin portocaliu „în teritoriu“.

Teamă mi-e deja să nu mă fi înşelat. În declaraţia sa de astăzi, duminică 22 noiembrie, Traian Băsescu s-a sprijinit cu tot trupul pe Popor, pe care-l va asmuţi împotriva parlamentului în chestiunea numirii primului-ministru. Televiziunile mogulilor or să facă iar audienţă, pentru că lui Traian Băsescu îi place audienţa. Şi acesta este singurul punct asupra căruia putem cădea de acord: de la Ion Iliescu, cel din anii ’90, nici un preşedinte n-a mai făcut audienţa lui Băsescu. La adăpost de priviri publice, Băsescu, Vântu  şi Voiculescu trebuie să se întâlnească la un „Golden Blitz“ pentru a celebra victoria în alianţa audienţei. Şi apoi să ne trimită nota de plată nouă, Poporului.