De același autor
Nu mă interesează acum felul în care vor arăta aliniamentele politice din România în următorii cinci ani. Pentru că nu ştiu nici ce se va întâmpla săptămâna viitoare.
Poporul a ales. A făcut-o în număr mare, ceea ce e foarte bine. Deşi victoria lui Traian Băsescu e mică, ea nu e mai puţin victorie. Ea repune în ecuaţie mult invocatul „popor“, de partea roşie, cât şi de cea portocalie a eşichierului nostru cromatic. Ei bine, poporul e din nou al lui Traian Băsescu. Aşa-i jocul democratic.
Poporul a dezavuat alianţa PSD-PNL. A acceptat redimensionarea parlamentului şi unicameralizarea lui. Foarte bine. Asta face ca alianţa anti-PD-L să trebuiască să dea un pas înapoi. Tot pentru popor. Parlamentul va fi de acum vinovat pentru amânarea formării guvernului, nu preşedintele. Dacă îşi respectă sloganul – „revoluţia bunului simţ“ –, PNL şi PSD trebuie să valideze repede un prim-ministru şi să grăbească formarea unui nou guvern. Dacă tot s-au însărcinat cu unitatea românilor, atunci să facă bine s-o realizeze.
Televiziunile mogulilor trebuie să se reorienteze. Realitatea TV a ieşit mai bine din campanie, dar Antena 3 s-a acoperit de ruşine în duminica alegerilor. Vadim Tudor, în poziţie de prim-solist, lângă Petre Roman şi Victor Ciorbea, cu Gabi Firea în centru, a fost cea mai jalnică echipă promoţională pe care am văzut-o vreodată şi cel mai disperat gest făcut de o instituţie a cărei menire este să difuzeze ştiri şi să informeze telespectatorii. Fără să fiu susţinătorul lui Traian Băsescu, cred că pentru emisiunea electorală vadimistă de duminică seara, postul Antena 3 ar trebui suspendat temporar.
Nu celebrez vreo victorie acum. Suntem departe, cred, de „revoluţia portocalie“ din 2004. Guvernul Boc a dat dovadă de incompetenţă. Războiul lui Băsescu cu mogulii nu poate fi dus în stradă. Există instituţii pentru lupta cu oligarhia. Ele trebuie să-şi facă datoria, pentru că un proces legal nu poate fi înlocuit de o maliţiozitate băsesciană rostită la ore de maximă audienţă. De aceea, iată ce sper eu de la noul mandat, ultimul, al lui Traian Băsescu.
Un preşedinte care să înceteze gherila cu parlamentul. Şi un parlament care să adopte discursul lui Mircea Geoană din campania electorală: raţional şi naţional.
Un preşedinte echidistant. PD-L este un partid plin, ca orice partid, de oportunişti şi uscături. Dacă preşedintele va continua să se lupte numai cu membrii celorlalte partide şi niciodată cu cei ai propriului partid, vom avea o problemă mare. Vreau un preşedinte echidistant. Până acum n-a fost. Nu mai vreau să-i văd promovaţi pe Elena Udrea, Elena Băsescu, Adriean Videanu. Nu mai vreau să văd cum preşedintele acceptă să se înconjoare de figuri dubioase numai pentru că îi sunt fidele. Nu vreau un preşedinte adolescent.
Sper să nu mai trebuiască să suport anticomunismul de paradă din ultimii ani. Nu mai vreau gesturi oportuniste, ci autentice. Nu mai suport încă cinci ani de identificare între culoarea portocalie şi lupta împotriva rămăşiţelor comuniste din minţile şi actele societăţii civile. Vreau dezbateri, nu ditirambi. Nu cred că domnul Vladimir Tismăneanu e liderul moral al intelectualităţii româneşti. Nu cred că limbajul discursului moral al domnului Patapievici mai este actual. Nu cred că e bine ca liberalismul şi conservatorismul românesc să tăifăsuiască singuri la microfonul presei culturale. Nu cred că tot ce se afirmă împotriva condamnării comunismului e putred şi trebuie eliminat. Nu cred că există moguli buni şi răi, că Patriciu e rău şi Vântu e bun.
Sper ca singura luptă cu mogulii să fie cea a justiţiei. Dacă ei sunt mai puternici decât justiţia, cum s-a întâmplat fără excepţie până acum, atunci trebuie să ne resemnăm şi să trecem la altceva.
Ar trebui să adaug şi că aş vrea să înceteze capitalismul de cumetrie. Nu are rost. Nu sunt chiar prost. OK, faceţi afaceri cu statul, nu vă pot împiedica. Dar aş vrea ca în timpul acestui mandat să se construiască mai mult, mai repede şi mai ieftin decât până acum. Sper ca o parte mai mică din banul public să ajungă în buzunare private.
În rest, criză scurtă şi uşoară. Şi un an nou rapid. Să treacă repede, de vreme ce tot se anunţă rău. //
