De același autor
… si cred ca majoritatea lumii a inteles la un moment dat, fie si din perspective diferite, « drama baiatului bun ». Cand o femeie te catalogheaza drept « baiat bun », speranta unei iubiri napraznice se face praf si pulbere. « E baiat bun » poate fi o judecata magulitoare doar cand vine din partea vreunei aspirante la statutul de soacra sau, in extremis, de la vreo agentie matrimoniala pe frontispiciul careia scrie « Lasciate ogni speranza, voi che’entrate ».
Baietii buni nu sunt stofa de erotism tulburator. Nimeni nu face vreo pasiune mistuitoare pentru baiatul bun, nimeni nu fuge de-acasa de dragul lui. Cand aud calificativul, rivalii zambesc pe sub mustata, pentru ca stiu ce urmeaza : « … dar … » Eventual « esti prea bun pentru mine, nu te merit, s.a.m.d. ». Femeile, pe de alta parte, nu pot fi acuzate de ipocrizie. Ele cred sincer ca baiatul e « bun » si, intr-un fel, nu-si explica nici ele de ce il refuza. Nu exista motiv evident pe care sa puna degetul : nu e vorba de fizic, de comportament, de profesie sau de alte cele. Ii lipseste acel « je ne sais quoi ». Cand baiatul bun e, in cazuri exceptionale, luat de barbat (expresia in acest caz fiind cat se poate de potrivita : e luat) e pentru ca femeia cu pricina a renuntat la Harap Alb si se multumeste cu baiatul bun cum se multumeste cu baile de la Sovata daca tot nu poate merge pe Coasta de Azur.
Exista si in politica « baieti buni », iar Emil Boc e epitomia perfecta. Luat pe bucatele, e greu sa-i gasesti defecte majore (ca de perfect, nimeni nu e). E loial, disciplinat, nu face ochii cat cepele cand aude de Platon, are putere de munca, la o adica poate (in fine, putea) tine si discursuri bune, mobilizatoare, se poate dovedi un adversar politic redutabil, a dovedit ca e capabil sa ia decizii impopulare si, daca e nevoie, sa taie in carne in vie, ii repugna limbajul suburban, atacul ad hominem, etc. Cu toate acestea, ansamblul n-a fost niciodata in stare sa se ridice la suma partilor, cu atat mai mult sa le si intreaca, cum te-ai astepta. Aici insa absenta unui « je ne sais quoi » nu mai poate servi drept scuza. Toata lumea stie ce ii lipseste. Ba mai mult, sunt convins ca in strafundurile sufletului sau, Emil Boc stie si el. Asa ca n-are nici un rost sa intram in detalii prea explicite. Nu poti aspira la statutul de adevarat om politic cata vreme iei intotdeauna, disciplinat, forma vasului in care esti turnat de altii. Nu cata vreme nu esti nici rece nici fierbinte. « Dar pentru ca esti caldicel, nici rece, nici fierbinte, te voi scuipa din gura Mea ! » (Apocalipsa 13).
A sustinut-o public Basescu pe Udrea ? O sustine si Boc. Dar el e baiat bun. O sustine si pe Monica Macovei pentru o eventuala candidatura la prezidentiale. Doar-doar impaca si capra si varza. Una calda, una rece – caldicel. Pacat.
Mi-a fost intotdeauna mila de baietii buni. Mi-au fost simpatici, dar mi-a fost mila. Mi-e si mai mila de baietii buni in politica. Dar daca Emil Boc isi imagineaza ca o « opozitie de fier » se poate face cu un partid caldicel tipand la putere ca o tata, isi merita soarta. Si el, si PDL-ul. O stiau si ai batrani: din anumite materiale nu poti face bici care sa mai si puste.
.jpg)
