… jocul lasului si liderii dreptei. Sa ne fie tarana usoara.

… iar asta desi nu sunt nici macar pe departe un fan a ceea ce se numeste in literatura de specialitate “game theory”/teoria jocului, cu atat mai putin in politica. Imi aminteste intotdeauna de Mihai Constantinescu cu al sau cantecel de-odinioara “cu creionul, pe hartie/o papusa-am desenat” (daca si-l mai aminteste cineva). « Pe hartie » poti construi scenarii extrem de logice, poti nascoci « jocuri » extrem de nastrusnice – « dilema prizonierului » fiind cel mai clasic exemplu. In realitate, insa, aceste jocuri au de-obicei tot atata relevanta cat ar avea in carne si oase o papusa desenata cu creionul pe hartie : nu se ridica la inaltimea asteptarilor, nici asteptarile la inaltimea papusii, oricat de maiastru artistul. O recunoaste pana si cantaretul, doua versuri mai incolo : « Ce pacat, nu are grai/Sa vorbeasca ea cu tine ». Sarim peste versurile stupide care se bat cap in cap ca si idealurile Revolutiei Franceze (papusa cu pricina e cand desenata, cand construita din hartie, iar Mihai Constantinescu o canta de-obicei inconjurat de « papusi » din carne, oase si cateva silicoane). Ajungem direct la Edmund Burke, tatal si mama conservatorismului modern, care spunea ca nu poti aplica teorii abstracte peste o realitate vie, fara riscul de o schilodi daca nu omori de-a binelea.

Cateva revolutii mai tarziu, unii au inteles mesajul. Altii scriu in continuare la CriticAtac si InLinie Dreapta.

Acestea fiind zise, mai exista si cazurile Pinocchio, in care o papusa de lemn prinde viata si merge voioasa la scoala. In aceste cazuri – si doar in acestea – game theory se poate dovedi folositoarepentru intelegerea realitatii. O simplifica, ce-I drept (la urma urmelor vorbim doar de-o papusa), dar ofera ceea ce, in limbaj de specialitate, s-ar putea numi “putere de explicare” (“explanatory power”). Vorba italianului: “se non è vero, è ben trovato” (in traducere libera, “daca nu-I adevarat, macar e o gaselnita buna”).

Situatia “liderilor” dreptei pica in aceasta catgeorie. Iar “jocul” necesar pentru a intelege ce se intampla se numeste in game theory “chicken-game” sau, mai pe romaneste, “jocul lasului”.

Pe scurt, conform acestui scenariu, doi adolescenti, de obicei acneici, doritori sa-si arate « barbatia », se urca fiecare intr-o masina si calca acceleratia, indreptandu-se drept spre celalalt. Cedeaza « lasul », « the chicken », si vireaza, incercand sa scape cu viata. Daca amandoi sunt « barbati » si refuza sa cedeze, castiga amandoi. Morti. [Nota : La inceputul Primului Razboi Mondial, cand inca nu se sincronizasera mitralierele cu elicea din fata avioanelor, « jocul lasului » era cat se poate de serios in momentul in care doua avioane se indreptau unul spre celalalt in linie dreapta (sic !). Fata in fata, nimeni nu putea folosi mitralierele de la bord. Pilotul mai slab de inger, care tragea de maneta in sus sau in jos, devenea victima celui cu … mai mult sange. Asa au aparut « asii ».]

Ceea ce se intampla acum la dreapta spectrului politic se suprapune perfect acestui scenariu. Pentru o data, Pinocchio prinde viata, iar game-theory se dovedeste utila in intelegerea realitatii. Problema dreptei de astazi nu este ca nu are eroi. Problema dreptei de astazi este care prea multi. Toti vor sa(-s)i dovedeasca « barbatia » apasand pedala acceleratiei pana la capat. Toti stiu ca liderul dreptei de aia e lider – ca nu carmeste fie ce-o fi (coming hell or high water, ar zice americanul). Toti stiu ca dreapta nu poate exista fara lider, si ca lider va fi cel care va ramane “ultimul Mohican”. Nimeni nu e dispus sa faca concesii, nimeni nu e dispus sa intoarca volanul. Nimeni nu e « chicken ». Nimeni nu e « las ».

Electoratul de dreapta sta pe margine si priveste « jocul  lasului ». Unii chiuiesc de bucurie la vederea spectacolului, altii bombane, altii isi pleaca, rusinati sau dezgustati, privirile. « Liderii », incurajati de pe margine, apasa in continuare pedala de acceleratie.

Pana la capat.

Barbati cu totii, pana si femeile. Lideri.

De castigat, vor castiga cu totii. Morti. Si ei, si dreapta, si sperantele noastre.

Sa ne fie tarana usoara.

Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.