De același autor
… daca e sa ne luam dupa hahaitul presedintelui, fara doar si poate : « Sa ne fereasca Dumnezeu de mai rau ! ». Daca e sa ne luam dupa tacerea PDL – dimpotriva. S-a terminat. Rezultatele alegerilor locale, cu rare exceptii, i-au naucit, i-au pus la podea. La PDL se aud de-acum greierii. Numai Emil Boc rezista, da’ el nu se pune, ca poate vorbi precum teroristii din Decembrie – din orice pozitie, la orice ora, si din orice lume – asta sau ailalta. E ardelean, de-al lui Dracula.
Culmea e, insa, ca presedintele, hahait cum e, are dreptate. Instinctele lui, spre deosebire de cele ale partidului, inca functioneaza. Da, exista viata de apoi, exista viata si dupa alegeri, atat pentru presedinte cat si pentru PDL. Si da, se putea si mai rau, in conditiile unui vot politic.
Aici e, insa, buba. Votul nu a fost politic – PDL se iluzioneaza de pomana. Nu masurile de austeritate au fost penalizate in primul rand, ci oamenii. Votul e ca apa – se strecoara printre carapaturi, unde-si gaseste loc. Si-si gaseste loc acolo unde lipsesc oamenii (in fine, de cele mai multe ori, ca nici regulile astea nu-s batute in cuie in politica ; exceptii mai sunt). S-a vazut asta la Bucuresti, unde PDL a mizat totul pe cartea cea mai proasta – Silviu Prigoana. S-a vazut asta la Cluj, unde Emil Boc a castigat, iar Alin Tise a pierdut.
Nu mai insist – exemple se mai pot gasi, la Timsoara, Iasi, Craiova.
Trecem direct la concluzii : care (mai) e viata de apoi a PDL, in general, si a lui Basescu, in particular ? Pai cum sa fie ? Ca la toate vietile de-apoi, cum si le face omu’ pe lumea asta – sau pe-aproape. Pacatele, ca pacatele, ca nu este om care sa nu fi pacatuit, daramite ditamai partidul (sau presedintele, ca tot veni vorba). Important e sa le recunosti si sa incerci macar sa te lepezi de ele.
Bunaoara de Silviu Prigoana. Bunaoara, de Elena Udrea. Bunaoara, de Vasile Blaga. Buanaoara, de Ioan Oltean. Si-as putea continua asa mult (si bine). A ! Ca ma luasem cu vorba si era cat pe ce sa uit : bunaoara de Elena Basescu ! N-o mai chinuiti la PE !
Asa se face cand ai pacate de care esti constient : te-asezi in genunchi si te rogi la Doamne-Doamne sa te scape de ele, ca singur nu poti.
Altminteri, daca-ti imaginezi ca esti fara de pacat, ai o problema. Mare.
Ca viata de apoi « exista ». ne convine sau nu. Este. Cum va arata ea depinde de viata de-acum. Chiar si in cazul unui partid. Chiar si in cazul unui presedinte.
PS Inclin sa cred ca MRU se-agita de-acum de pomana. A avut un cal de incalecat. A stat, s-a uitat la el, a chibzuit, ca ardeleanul cu piuneza (daca stiti bancul). Acum s-a gandit sa-l incalece. Tarziu. Dupa cum se-ntampla fara gres in toate povestile, calul plecase. Valeriu Stoica greseste. Inca o data. Da’ pana cand, tu, Varvara? (Toamna Bobocilor, pentru necunoscatori)
.jpeg)
