De același autor
Pret, cantitate, impresie de lux. Sa ne gandim la un tanar din Romania care exprima aceste componente. Poarta haine foarte scumpe, dar nu de buna calitate si de bun-gust, petrece nopti in cluburi la fel de scumpe, in petreceri “halucinante“. Vrea sa fie deosebit si totusi e ca toata lumea (lumea lui). Acesti tineri si valorile pe care ei le exprima sunt caracteristica unei societati excesiv-materialiste. 
Calitate, promovarea unei imagini si a unui mesaj. Sa ne gandim la un tanar din Occident. Poarta articole marca Benetton, Kenvelo, Think-Pink etc. Firme care transmit mesaje sociale, culturale si care in Vest sunt expresia tineretului burghez. Conteaza mai putin pretul, cantitatea si mai mult promovarea unei imagini, a unui pluralism in culori. Oamenii cei mai diferiti se pot simti bine impreuna, comunicarea (ca si hainele) nu este doar in alb si negru.
Ne-am putea imagina ca cineva, sa zicem… un organism al Statului, ar dispune de anumite mijloace de a schimba comportamentul tanarului din Romania. I-ar crea niste mecanisme prin care el ar opta pentru ce opteaza tanarul burghez din Occident. Daca tine mortis sa aiba lucruri scumpe, mai bine si-ar cumpara unele de valoare, de bun-gust, de la Benetton, Kenvelo, Think-Pink. Regasim o idee asemanatoare in cartea lui Anthony Burgess, Portocala mecanica, al carei mesaj e urmatorul: ce-ar fi daca Guvernul, prin anumite medicamente, ar avea putere asupra mintii unui om, si din rau (asa cum era personajul cartii) l-ar face bun, astfel incat la orice forma de agresiune sa raspunda cu o asa-numita “dragoste“, de fapt sa inspire mila?
Raspunsul e destul de clar, in ambele cazuri: rezultatul nu poate fi decat o monstruozitate. Un om este ceea ce este. A-i cere sau a-l face sa devina peste noapte din alb negru sau invers nu-i rezolva problemele. Societatea, ca si omul, are nevoie de timp pentru parcurgerea unor etape cu scopul de a ajunge la un punct care se presupune ca o va satisface.
Epoca Luminilor daduse tonul, in Occident, convingerii ca dorinta de bunastare - una fragila si sensibila - este rationala. De la Locke la Adam Smith, se vehicula ideea ca omul implineste vointa divina muncindu-si proprietatea. Numai ca, treptat, s-a strecurat in lume bunastarea aroganta. Omenirea (cea occidentala) isi urma drumul pe niste trepte. Incet-incet treptele au inceput sa urce singure sub picioarele ei. Si asa, s-a trezit in mijlocul pluralismului multicultural si al impulsului catre libertatea fara frontiere.
În 1965, in Italia, se nastea Grupul Benetton si “ideile prindeau forma“. Era una dintre firmele axate foarte mult pe mesaje sociale. Înca de la inceput a transmis ca nu imbracamintea in sine are o extraordinara importanta, ci imaginea. Alb, negru, galben. Oameni diferiti in culoare si mentalitate pot fi atat de aproape unii de altii. Benetton isi propune sa experimenteze noi forme de comunicare. În anii ‘90 se extinde in 120 de tari. Dezvolta activitati sociale, culturale, ca Muzeul Leleque din Patagonia - pentru promovarea istoriei si culturii acestui teritoriu - sau Biblioteca Pivano din Milano, centrata pe literatura americana.
Directia este cea a multiculturalismului. Nu Benetton a inventat tot ceea ce promoveaza, ci a mers “pe valul“ creat si aclamat de societate. Astfel, tineri, desigur burghezi, fascinati de egalitatea intre oameni, intre civilizatii si popoare, de libertatea fara frontiere, au imbratisat imediat ideea Benetton.
Treptele au continuat sa urce sub picioarele omenirii occidentale. De la publicitatea obiectului s-a ajuns, in anii ‘90, la publicitatea imaginii iar apoi la cea a ideilor. Obiectul singur nu mai prezinta un interes foarte mare. “Frapeaza-ma“, spune consumatorul. Iar creatorul cauta noi povesti, sub forma de puzzle, care se cer reconstituite de consumator. Nu mai e o chestiune de life-style, ci de mind-style. De exemplu, Think-Pink si-a facut aparitia la inceputul anilor ‘80 in California, promovand mesajul ca este un “stil de viata fara frontiere“. În anii ‘90 stilul de viata s-a transformat in stil de gandire, ca o provocare pentru consumator. Firmele nu au facut altceva decat sa urmeze curentul de liberalizare, pasionant pentru acesti tineri.
În 1965 aparea Constitutia Republicii Socialiste Romania, aducand cu sine un stil de viata care avea sa se inaspreasca tot mai tare, pana in anul 1989. De atunci incoace, stilul de viata s-a dezmortit. Acele firme, marca a tineretului occidental burghez, au ajuns si in Romania, dar nu au “priza“ pe care o au in Vest. Anii ‘90 inaugureaza o goana dupa bunuri materiale. Si cetateanul societatii post-comuniste - nu doar al celei romanesti - a devenit victima consumerismului, pe care Occidentul l-a lasat in urma de ceva timp. Se adauga diferentele mari de statut (de orice tip, material, social, cultural) intre diverse grupuri. Exista unele segmente aflate la limita supravietuirii. Si, evident, cand nu ai ce manca, ideile nu prea conteaza. Unii tineri traiesc din petrecere in petrecere, cu haine si masini de lux, tineri dornici de a fi priviti, admirati si invidiati. Nici pentru ei ideile nu prea conteaza. Dupa zeci de ani de comunism, cetatenii societatilor de tranzitie se gasesc uimiti si lacomi in fata portilor care pana atunci i-au despartit de o cantitate enorma de bunuri. Febra nu a trecut. Tinerii exponenti ai acestui materialism excesiv sunt urmasii celor “imburgheziti“ in deceniul post-decembrist. Haine pestrite si sclipitoare, coafuri si machiaje care poarta semnele celor mai scumpe centre de infrumusetare, telefoane mobile de mii de euro, petreceri cu artificii in case-palat inconjurate de ziduri uriase, obiecte pe cat de uimitoare, pe atat de lipsite de sens. Cine a vazut filmul Filantropica stie despre ce este vorba.
Psihologii, sociologii ne spun ca societatea aceasta, iesita dintr-un regim care impunea fericirea cu pistolul la tampla, isi traieste adolescenta. Si, desigur, nu poate asimila firmele din Occident, pentru ca nu are o mentalitate a Occidentului. În acelasi timp, se vede silita sa alerge catre ideile de multiculturalism, libertate fara frontiere etc., idei pe care, cel putin pentru moment, nu le intelege.
